Studiu: extremismul religios a fost asociat cu teama şi nevoile sociale
Întrebaţi dacă ar fi gata să moară pentru credinţa lor sau să se înroleze în armată şi să lupte pentru ţara lor, subiecţii unui studiu realizat la Universitatea York au fost mai înclinaţi să răspundă afirmativ în contextele provocatoare de teamă, conform unor studii publicate în Journal of Personality and Social Psychology. Site-urile ateiste, precum richarddawkins.net, au preluat imediat ştirea. Se pare însă că fenomenul extremismului religios are cauze mai complexe şi mai adânci decât teama sau anxietatea.
Realizatorii studiului i-au aşezat pe unii dintre cei 600 de participanţi în situaţii potenţial determinante de anxietate: rezolvarea unor probleme matematice cu nivel ridicat de dificultate, gândirea unor soluţii pentru probleme legate de viaţa de cuplu sau dileme privind viaţa personală. Subiecţii implicaţi în aceste scenarii au fost mai hotărâţi în afirmarea propriilor convingeri religioase şi mai ataşaţi propriilor idealuri, comparativ cu aceia care au răspuns la întrebări în contexte neutre, necauzatoare de teamă sau anxietate, notează The Telegraph.
Persoanele cu predispoziţie spre vulnerabilitate, care credeau că nu au şanse reale să-şi realizeze planurile zilnice, au dovedit un zel religios mult mai accentuat. Un zel religios similar s-a constatat şi în cazul participanţilor cu o personalitate puternică, persoane orientate spre acţiune şi cu un nivel ridicat al stimei de sine.
Cauza acestui zel exagerat este un proces motivaţional care are loc la nivel psihologic. „Motivaţia apropierii (Reactive Approach Motivation) este o stare perseverentă în care oamenii devin «blocaţi şi gata de tragere» spre orice scop sau ideal promovat de ei", a declarat Ian McGregor, profesor la Departamentul de Psihologie al Universităţii York şi cel care a condus aceste studii. Individul se simte puternic în astfel de momente, orice sentimente şi gânduri legate de alte subiecte fiind lăsate în plan secund.
Extremismul religios nu are însă doar cauze psihologice, implicarea indivizilor în susţinerea unor cauze religioase, combinate adeseori cu idealuri politice, având rădăcini mult mai adânci. De exemplu, Laurence Iannaccone, de la Departamentul de Economie al Universităţii Santa Clara, vorbeşte despre o teorie economică a extremismului religios, conform căreia grupările extremiste atrag simpatizanţi şi membri prin beneficiile materiale pe care le oferă, adresându-se în speţă indivizilor din clasele defavorizate ale societăţii.
Grupările extremiste oferă uneori şi lucruri bune, acolo unde autorităţile şi guvernele eşuează, susţin Eli Berman şi Iannaccone, într-un studiu publicat în 2005. Astfel, extremiştii religioşi înlocuiesc uneori serviciile sociale şi acţiunile politice care nu mai fac faţă nevoilor sociale.
„Toate religiile pot fi utilizate greşit de către extremiştii care caută argumente pentru persecuţie sau pentru un război sfânt. Istoria ne-a arătat aceasta în repetate rânduri", a declarat Kjell Bondevik, premier al Norvegiei (în 2005), în cadrul unui congres internaţional despre fenomenul extremismului religios.
Taguri:
