Oamenii de ştiinţă nu cred în războiul dintre religie şi ştiinţă

Un studiu recent realizat de Rice University aruncă o nouă rază de lumină asupra războiului ancestral dintre religie şi ştiinţă. Conform rezultatelor studiului, majoritatea oamenilor de ştiinţă consideră că religia este compatibilă cu munca de cercetare pe care o fac zilnic, conflictul în realitate fiind întreţinut mai mult de extremele celor două părţi.

„Când vine vorba de întrebări despre scopul vieţii, căi de a înţelege realitatea, originile planetei sau cum a apărut forma de viaţă, mulţi cred că religia şi ştiinţa sunt certate, sau chiar în conflict ireconciliabil", spune expertul în sociologie de la Rice, Elaine Ecklund. Cu toate astea, majoritatea oamenilor de ştiinţă pe care Ecklund şi colegii ei i-au urmărit şi intervievat timp de 5 ani de zile, consideră atât ştiinţa, cât şi religia, două căi valide de a obţine cunoştinţe şi informaţii.

Ecklund şi echipa ei au intervievat 275 de oameni de ştiinţă de la 21 de universităţi cu departamente de cercetare în biologie, chimie, ştiinţe sociale, ştiinţă politică şi economică, din Statele Unite. Doar 15% dintre respondenţi au spus că religia şi ştiinţa sunt întotdeauna în conflict, în timp ce 15% au spus că cele două nu sunt niciodată în conflict. Majoritatea (de 70%) a declarat că religia şi ştiinţa intră în conflict doar câteodată.

Felul în care oamenii de ştiinţă percep religia, influnţeată felul în care percep şi compatibilitatea dintre religie şi ştiinţă, arată studiul publicat în Journal for the Scientific Study of Religion. Cercetătorii care cred că cele două sunt mereu în conflict, identifică religia cu latura conservatoare a creştinismului evanghelic american. Pe de altă parte, cei care au spus că religia şi sţiinţa nu sunt niciodată în conflict cred că „ştiinţa vine de la Dumnezeu, Dumnezeu a creat-o...sau că ştiinţa şi religia sunt două moduri separate de a vedea realitatea". Majoritatea, care au găsit religia compatibilă cu ştiinţa, au o viziune mai largă asupra religiei, care include şi practici spirituale neinstituţionalizate, precum meditaţia.

Oamenii de ştiinţă care văd compatibilitatea dintrereligie şi natura muncii lor, au dat exemple de alţi cercetări religioşi, precum Francis Collins, fizician, genetician si director al National Institutes of Health, care vorbeşte des despre a fi creştin şi om de ştiinţă în acelaşi timp, lansând şi o carte despre asta în 2006, „The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief".

Pe de altă parte majoritatea oamenilor de ştiinţă intervievaţi au vorbit la modul negativ despre biologul evoluţionist Richard Dawkins, faimos pentru ateismul său.

„Cercetătorii nu apreciază impactul pe care Dawkins îl are asupra felului în care publicul îi percepe pe oamenii de ştiinţă. Ei sunt foarte îngrijoraţi din cauza asta, mai ales acum, când nu se mai alocă atâtea fonduri pentru cercetări", spune Ecklund.

La fel ca pentru Dawkins, şi pentru fizicianul Stephen Hawkins, ştiinţa a devenit religie personală. Deşi în trecut afirmase că nu există o lipsă de compatibilitate între ştiinţă şi credinţa în Creator, Hawking scrie în „The Grand Design" că apariţia Universului este consecinţa inevitabilă a legilor fizicii şi Dumnezeu nu are loc în teoriile despre apariţia Universului.

De cealaltă parte a tranşeelor papa Benedict a precizat anul trecut că teoriile ştiinţifice cu privire la originile şi formarea Universului şi a fiinţei umane nu sunt neapărat în conflict cu credinţa creştină, dar lasă multe întrebări fără răspuns.

La fel ca predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea a făcut o serie de eforturi pentru a schimba imaginea bisericii conform căreia aceasta ar avea o atitudine anti-ştiinţă. În acest sens, Biserica Romano-Catolică l-a reabilitat pe Galileo Galilei, condamnat, în trecut, pentru teoria sa heliocentric, iar anul acesta va ţine o expoziţie ştiinţifică în oraşul său natal.

Rezultatele studiului de faţă vin să solidifice concluziile unul alt studiu făcut tot de Ecklund şi publicat anul trecut în Sociology of Religion. Acel studiu arăta că „există spiritualitate chiar şi printre cei mai seculari oameni de ştiinţă", peste 20% dintre oamenii de ştiinţă intervievaţi, declaraţi atei, fiind defapt persoane spirituale.

„Aceşti oameni de ştiinţă atei şi spirituali caută miezul unui sens al adevărului prin intermediul spiritualităţii", a declarat Ecklund. Spiritualitatea şi ştiinţa sunt pentru aceşti cercetători atei forme de căutare individuală a unui sens, fără ca să ajungă vreodată la un sens absolut. Ei resping religia pentru că aceasta, în general, vine cu adevăruri şi afirmaţii absolute, în timp ce spiritualitatea este preferată pentru că „este deschisă pentru explorarea ştiinţifică".

Ecklund crede că aceste indicii arată că oamenii de ştiinţă, indiferent de cât de seculari sunt, au totuşi preocupări legate de întrebări existenţiale de tipul „Ce este viaţa? Care este sensul ei? Care este rostul meu în lume?". „Şi ei au aceste întrebări de bază ale fiinţei umane, precum şi dorinţa de a găsi un sens", a declarat cercetătoarea.

Surse:Huffington Post, WILEY

Taguri:

religie, stiinta, vatican, richard dawkins,

Recomandăm:

• Vaticanul cere soluţii pentru tensiunile și pentru creștinii din Orientul Mijlociu
• Secularismul militant, o ameninţare pentru Marea Britanie
• Analiză: Cât de real este fenomenul "de-botezării" lumii?
• Asistentul Android, IRIS, bate SIRI la religie
• Ziua lui Darwin va fi sărbătorită în biserici
• În luna dragostei, să spui NU sexului, e „sexy”
• Un presupus complot de asasinare a papei zguduie Vaticanul