Șeicul Qadri: musulmanii sinucigași sunt „eroii iadului”
Liderul unei mișcări musulmane globale, a publicat marți (2 mar 2010) un edict religios rar care condamnă terorismul și denunță ca „eroi ai iadului” pe sinucigașii cu bombă, informează AP. Departamentul de Stat britanic a apreciat documentul de 600 de pagini, denumit fatwa (ghid musulman), ca „un pas foarte important” în „recuperarea Islamului” din mâinile Al Qaeda sau ale altor grupuri extremiste.
Șeicul Dr. Tahir ul-Qadri, un respectat și recunoscut specialist în jurisprudența islamică, este fondatorul mișcării internaționale Minhaj-ul-Quran. "Terorismul este terorism, violența este violență și nu are niciun loc în învățătura islamică și nicio justificare nu poate fi adusă pentru ele, nici vreun fel de scuze cu dacă sau dar” a declarat Dr. Qadri într-o conferință de presă la Londra. „Bunele intenții nu pot transforma un rău în bine”.
“Tragedia de azi este că teroriștii, criminalii și instigatorii încearcă să-și prezinte activitățile lor crimianale, intrigante, tiranice, brutale și blasfematoare ca fiind drepte și o reacție justificată față de agresiunea străină, sub paravanul apărării Islamului și a intereselor naționale” a comentat șeicul despre sinucigașii cu bombă. „Ei nu pot pretinde că sinuciderea lor este un martiriu și că ei devin eroi ai comunității musulmane. Nu, ei devin eroi ai focului iadului și se îndreaptă către iad... Gestul lor nu poate fi niciodată considerat Jihad.”
Despre deținerea prizonierilor sau ostaticilor, Dr. Qadri a comentat: “Nu poate fi în niciun fel permis să reții delegați străini în custodie ilegală și să-i ucizi pe ei sau pe alți cetățeni nemusulmani pașnici, ca răzbunare pentru amestecul, acțiunile nedrepte sau agresive ale altor țări”. „Acela care face așa nu are nicio relație cu Islamismul” a continuat el.
Conform The Washington Times, Timothy R. Furnish, un istoric al Islamului, crede că această fatwa ar putea să nu aibă mare importanță pentru mulți musulmani pentru că Tahir-ul-Qadri este un musulman sufit și nu un literalist coranic, așa cum sunt cei din grupările Wahhabi si Salafi, adică exact cei care formează nucleul grupărilor gen Al Qaeda. "S-ar putea să fie un alt simplu exemplu de divergență Sufi/Wahhabi-Salafi cu privire la interpretarea textelor autoritative ale Islamului... Pentru orice astfel de pronunțare legală, există una antitetică din tabăra literalistă” a conchis Furnish.
Susținătorii lui Qadri consideră că fatwa sa este semnificativă deoarece vine din partea unei organizații muslumane globale, cu rădăcini puternice în SUA și Marea Britanie. Quilliam Foundation a salutat gestul: “Această fatwa are potențialul de a fi un foarte semnificativ pas spre eradicarea Islamismului terorist” a declarat un purtător de cuvânt al organizației.
Centrul londonez pentru Coeziune Socială, de asemenea, a primit cu căldură noua inițiativă. Directorul CSC, Douglas Murray, consideră că în ultimii ani, și mai ales începând cu atacurile teroriste din Londra, în 2005, liderii musulmani au eșuat în a condamna inechivoc violențele comise în numele Islamului. “O propoziție care pentru mulți oameni ar părea clară, precum: 'Nu există justificare pentru uciderea oamenilor nevinovați' este plină de capcane – ce înseamnă om 'nevinovat'? Cine decide cine este sau nu 'nevinovat'?” și-a explicat Murray punctul de vedere pentru The Jerusalem Post. “Prea multe fețe religioase musulmane vorbesc ca și când ar condamna violența, când ei condamnă mai degrabă violența în anumite situații și îndreptată împotriva anumitor oameni.” Murray crede că această fatwa înlătură capcanele și, de aceea, consecințele ei vor fi foarte importante.
O fatwa este un edict religios publicat de un învățat musulman, care se poate referi la orice aspect al vieții islamice. Termenul a devenit faimos în lumea occidentală în 1989, când Salman Rushdie, autorul Versetelor Satanice, a fost nevoit să se ascundă din pricina unei „fatwa” care-l condamna la moarte”, lansată de ayatolahul Khomeni, pe atunci liderul suprem al Iranului.
Fatwa Dr. Tahir ul-Qadri vine în contextul în care unele țări, precum Marea Britanie, se confruntă cu o creștere a popularității radicalismului printre tinerii musulmani. Unul dintre acești tineri este Umar Farouk Abdulmutallab, nigerianul de 23 de ani, care a fost antrent de Al Qaeda și însărcinat cu atacul sinucigaș asupra aeronavei care zbura către Detroit, în decembrie 2009.
Recomandăm:
- Intoleranţă religioasă reciprocă - lumea creştină vs. lumea musulmană
- Europa şi SUA unite împotriva terorismului
- Extremiştii vor "emirate islamice" în Marea Britanie
- Afghanistan, Iran și Pakistan - front împotriva terorismului
- Musulmanii au devenit „țapii ispășitori” ai Europei
- MI5: Teroriști libieni ar putea ataca Marea Britanie
- Islamul e acuzat că încurajează violența
ARTICOLE SIMILARE
-
Cine ne-a furat scrisorile de dragoste? Eliza Berzescu | 07 feb 2012 -
Credința din portofel și credința din suflet Alina Kartman | 03 feb 2012
Papa Benedict al XVI-lea a amintit participanţilor la simpozionul despre abuzurile sexuale comise de clerici, ce se desfăşoară la Roma, că vindecarea victimelor este de o importanţă maximă şi trebuie să meargă în paralel cu însăşi înnoirea Bisericii. (Catholica.ro)Arhiepiscopul e Canterburry ia poziție împotriva eutanasiei
El a avertizat că orice lege care ar permite suicidul asistat ar fi un „dezastru" pentru Marea Britanie și ar fi ca și cum „s-ar declara legal că viața nu merită trăită." (Christian Telegraph)Confesiunea la biserică a unui bărbat ar putea fi folosită împotriva lui într-un proces
Un bărbat baptist i-a mărturisit pastorului său că atunci când avea 15 ani a agresat o fetiță de 9 ani. Mărturia sa ar putea fi folosită împotriva sa într-un proces de hărțuire sexuală. (CBS)Congresmeni nemulțumiți de „secularizarea" unui logo
Mai multe zeci de membri ai Congresului american sunt nemulțumiți că Aviația a înlăturat cuvântul „Dumnezeu" din logo-ul unui birou de achiziții. (Religion News)Religiozitatea, sursă a recuperării posttraumatice
Cercetarea întreprinsă de Raimar Kremer ne arată felul în care tradiţia protestantă contemporană, dincolo de variaţiile ei de opinie asupra anumitor realităţi (poziţie specifică ethosului protestant), poate contribui la teologia pastorală ecumenică. (Ziarul Lumina)




