Învăţământ nici aşa, nici altminteri

    Se vorbeşte mult despre învăţământ, dar schimbările dorite se lasă aşteptate. Ar fi superficial să afirmăm că învăţământul este la pământ. Totuşi, punctele slabe ale sistemului sunt evidente şi nu trebuie trecute cu vederea. Şcoala este un barometru social. Criza prin care trece învăţământul reflectă criza societăţii în ansamblu. Aceasta este, înainte de toate, o criză morală.

    „Trebuie să avem valori morale cu care elevii să plece din şcoală", declara ministrul Ecaterina Andronescu, „să stabilim repere valorice de referinţă pentru toată viaţa" [11]. În mod cert, reperele valorice nu pot fi oferite doar de şcoală. Părinţii trebuie să îşi asume deopotrivă rolul formator, pentru că, potrivit declaraţiei episcopului Carlos Simon Vasquez, din deschiderea celui de-al V-lea Congres Mondial al Familiilor (august a.c.), familia „poate garanta o educaţie autentică în spiritul valorilor"[12]. De asemenea, mass-media are un rol formator şi trebuie să îl înţeleagă înainte de a şi-l asuma. Religia creştină oferă un set de valori şi norme care şi-au dovedit caracterul practic de-a lungul timpului. E limpede că acestea nu trebuie impuse prin mijloace coercitive, inchizitoriale. După cum afirma patriarhul Daniel, „întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se dorinţa părinţilor şi a copiilor"[13]. În acelaşi timp, dezvoltarea conştiinţei morale a tinerelor generaţii nu trebuie şi nu poate fi încredinţată numai unei ore săptămânale de religie. Învăţământul reprezintă doar o parte din viaţa copilului. Şcoala este locul unde copilul se pregăteşte pentru a susţine un test. Testul este chiar viaţa.

Miniştrii şi reformele educaţiei (1997-2008)  

    Ctitorii şcolii româneşti şi dascălii din vechime rămân un model prin devotamentul lor. Au construit mult, deşi au avut puţin. Idealul lor înmănuşat în valorile religiei creştine a fost motorul şcolii româneşti timpurii. Poetul Mihai Eminescu, care a lucrat o perioadă ca revizor şcolar, le recomanda educatorilor să-i ajute pe copii „să nu înveţe nimic în mod mort şi mecanic, ci totdeauna să poată povesti cu cuvinte proprii ceea ce au citit".[14]

    Într-un editorial din ziarul Timpul, Eminescu a scris despre rolul religiei în învăţământ. În opinia sa, biografia „blândului Nazarinean" a influenţat educaţia omului mai mult decât orice alt sistem filosofic. Misiunea unei şcoli, scria mai departe poetul, nu este să îmbogăţească mintea în mod excesiv, ci să dezvolte caracterul. „Pentru a fi buni, pentru a se respecta unii pe alţii şi a-şi veni unul altuia în ajutor, au nevoie de religie".[15]

    Unul dintre învăţătorii-emblemă ai şcolii româneşti rămâne Domnu' Trandafir, evocat cu nostalgie de Mihail Sadoveanu. Dascălul îi învăţa pe copii rugăciuni, le povestea despre oamenii vrednici care au trăit în vechime şi îi încuraja să aleagă în viaţă drumul destoiniciei. „Ca dânsul au fost mai mulţi", scrie Sadoveanu. „Şi toţi, dragă prietine, când te gândeşti bine, au fost nişte apostoli care au îndurat sărăcie şi batjocură, care au trecut printr-un vifor de nemulţămiri şi vorbe rele şi care totuşi au izbutit să-şi îndeplinească cu bine menirea...".[16]

 [12] "Doar familia poate garanta educarea în spiritul valorilor", www.catholica.ro, 11 august 2009

 [13] "PF Daniel lansează apelul Nu vrem liceu fără Dumnezeu", www.ziua.ro, 13 februarie

[14] Mihai Eminescu, Scrieri pedagogice, ed. Junimea, 1977, p. 34

[15] http://www.rasunetul.ro/eminescu-despre-invatamantul-primar

[16] Mihail Sadoveanu, Domnu' Trandafir, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1972, p. 29

Taguri:

educatie, invatamant

Recomandăm:

• Grădiniţa, un factor de stres pentru copil
• Studiu: Persoanele mai educate sunt şi mai religioase
• Liberty - cea mai mare universitate creștină din lume
• Educația sexuală, obligatorie pentru elevii din New York
• Educaţia finlandeză funcţionează pe încredere şi etică
• Bătaia ruptă din rai? Mai degrabă din puşcărie (SUA)
• A murit cel mai bătrân elev din lume