Învăţământ nici aşa, nici altminteri

Educaţie de Florin Bică | septembrie 2009

Pagina 1 2 3

Principala cerinţă pe piaţa muncii este experienţa în domeniu. Tinerii cred că diploma de studii contează mai puţin. Sunt concluziile unui studiu făcut de Societatea Civilă pentru Reformă Morală, în perioada 14 iunie-13 iulie 2009.

Potrivit aceluiaşi studiu, 76% dintre tinerii bucureşteni cred că şcoala românească nu corespunde nevoilor pieţei muncii.

Liderii politici semnau în 2008, alături de reprezentanţii sindicatelor, organizaţiilor neguvernamentale şi ai societăţii civile, Pactul Naţional pentru Educaţie, prin care erau recomandate câteva direcţii pentru reformarea învăţământului românesc. Modernizarea instituţiilor şcolare, descentralizarea sistemului, acordarea a 6% din PIB pentru educaţie şi reducerea diferenţelor dintre şcoala rurală şi învăţământul urban - erau câteva dintre obiectivele Pactului. Andrei Marga, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, dar şi fost ministru al Educaţiei, atrăgea atenţia asupra faptului că „fac morală cei care o încalcă" şi „pretind reforme cei care li s-au opus"[1] . O parte dintre sindicatele din învăţământ denunţau pactul ca fiind pur „declarativ", în timp ce Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, a semnat documentul, atrăgând atenţia asupra lipsurilor pe care acesta le are.

O afacere profitabilă

Şcolile româneşti sunt afaceri din care ies mulţi bani. O confirmă scandalul de la sfârşitul lunii iulie 2009 de la Grupul Şcolar „Nicolae Iorga" din Negreşti. Poliţia vasluiană a descoperit că 1.500 de elevi sunt înscrişi la cursurile cu frecvenţă redusă. Directorul interimar Vladimira Terinte a recunoscut că numărul elevilor admişi în clasele cu frecvenţă redusă este mai mare decât trebuie, pentru că „de aici vin banii"[2]. Întrebată dacă elevii sunt legitimaţi atunci când se prezintă la examene, Terinte a mărturisit: „Nu le cerem buletinele când vin la clasă, însă, în general, după doi-trei ani în care de câteva ori tot ne întâlnim cu ei, ne obişnuim cu feţele lor"[3].

Anchetarea Universităţii „Spiru Haret" a agitat spiritele. „Fabrica de diplome", cum a numit-o presa, deţine recordul naţional. Are 300.000 de studenţi în toată ţara şi o cifră de afaceri de zeci de milioane de euro. Unul din trei studenţi români este înscris la cursurile acestei universităţi. Ion Hănganu este un caz celebru, cu nu mai puţin de zece diplome de licenţă obţinute la Spiru Haret. În 2005 era, simultan, student la şase facultăţi. Cazul său a trezit suspiciuni vizavi de exigenţele academice ale Universităţii. Ce valoare vor mai avea pentru potenţialii angajatori diplomele eliberate de această Universitate? „Ăsta e trafic cu viitoare vieţi de cetăţeni români"[4], scria Răzvan Ionescu în Adevărul.

[1] "Andrei Marga consideră că păcatul pentru învăţământ e lipsit de coerenţă", www.adevarul.ro

[2] "Anchetă la liceul din Negreşti", www.ziaruldeiasi.ro, 4 august 2009

[3] Ibidem.

[4] "Spiru Haret, fabrica de adolescenţi stricaţi", www.adevarul.ro, 26 iulie 2009

educatie invatamant

Pagina 1 2 3

Share |