Viața între două pilule: micile (ne)plăceri ale vieții

A fost primul medicament creat vreodată pentru a fi luat cu regularitate de oameni care nu sunt bolnavi. Principalul său inventator a fost un catolic conservator care căuta un tratament pentru infertilitate şi care a găsit, în schimb, un garant al ei.Susţinătorii săi au sperat că va consolida căsătoria, uşurând povara sarcinilor nedorite; criticii săi încă acuză pilula că a promovat promiscuitatea, adulterul şi distrugerea familiei.

În anii 1940, cercetătorii japonezi au descoperit în structura anumitor plante o substanţă denumită sapogenina, care este un precursor al compuşilor steroidieni. După câţiva ani, chimistul american dr. Russel Marker a avut ideea de a sintetiza hormoni ce se puteau administra pe cale orală, hormoni obţinuţi din aceste saponine. Când a cerut sprijin financiar marilor companii farmaceutice americane, a fost refuzat. „Avem destui hormoni în organism, de ce ar fi cineva interesat de aceşti hormoni ieftini?" a fost întrebat. Marker a căutat sprijin şi în afara graniţelor americane, în Mexic, unde creşteau o serie de plante bogate în saponine, printre care yucca (o plantă ornamentală care se găseşte şi în florăriile noastre), rădăcinile de agave şi yam (asemănător napilor). Deşi yucca şi agave se găseau din abundenţă în Mexic, la vremea aceea Guvernul mexican a fost de părere că aceste plante sunt mai folositoare în industria de tequila decât în cea de hormoni. Aşa că Marker s-a orientat spre acea specie de napi numită yam, care era uşor de cultivat, ieftină şi bogată în sapogenine. A inventat un proces tehnologic de obţinere a testosteronului şi a progesteronului. Astfel a luat naştere prima pilulă contraceptivă.

Ce datorăm pilulei?

Pilula şi contracepţia, în general, sunt considerate printre factorii responsabili pentru libertinajul sexual şi vârsta tot mai fragedă la care tinerii îşi încep viaţa sexuală. Pornografia a pregătit terenul, dar pilula a contribuit semnificativ la declanşarea revoluţiei sexuale. Lucrurile care în urmă cu 30 de ani erau privite ca fiind „ruşinoase" şi care „nu trebuiau făcute", au ajuns să fie acceptate mult mai uşor datorită „siguranţei" promovate de anticoncepţionale. Dacă nu mai exista riscul apariţiei unui „copil din flori" şi dacă nu se mai vedeau semnele lipsei de moralitate, nu mai exista nicio piedică în calea „micilor plăceri ale vieţii".

Pilula a fost lansată pe piaţă ca mijloc ideal de control al apariţiei sarcinilor nedorite. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscut faptul că niciun anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, „soluţia finală" fiind tot avortul. Sloganurile gen „mai bine să previi decât să avortezi" sau „a te păzi este un rău mai mic" au fost manipulări menite să le determine pe femei să accepte mult mai facil utilizarea pilulei. Sloganurile publicitare au ajuns să fie combătute însă de numărul mare de avorturi apărute ca urmare a folosirii cu încredere a anticoncepţionalelor.

De exemplu, în Anglia, în condiţiile în care aproape jumătate din populaţia feminină (43%) folosea pilula, cota de avorturi ar fi trebuit să coboare în mod corespunzător. Realitatea a fost complet diferită de aşteptări. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de Guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia atinsese, la data respectivă, un nivel record. Numărul avorturilor crescuse, între anii 1969 şi 1988, de la 7% la 20%. O creştere de aproape 300%. Între adolescenţi, numărul avorturilor crescuse de la 9% la 36%, de patru ori.

Într-un studiu1 despre mijloacele anticoncepţionale, realizat de Rudolf Ehmann, medic primar de ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans, Elveţia, se aduce în atenţie cazul Californiei unde 40% dintre cele 300.000-500.000 avorturi anuale sunt asociate unor rateuri ale contraceptivelor. Tot Ehmann observă că în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp. Christopher Tietze de la Population Council din New York, declara deschis, în 1983, că, în masa populaţiei, între avort şi practica anticoncepţională se instalează un înalt grad de interşanjabilitate. Între femeile care au practicat contracepţia creşte şi numărul celor care au făcut şi avort, pentru că acesta joacă rolul de mijloc de siguranţă retroactiv.

Riscuri nebăgate în seamă

Uneori, pentru a se realiza ceea ce se numeşte contracepţie de urgenţă, se prescriu doze mai mari de contraceptive orale pentru a fi folosite până la 72 de ore după întreţinerea de relaţii sexuale neprotejate. Contracepţia de urgenţă sau „pilula de a doua zi" este o metodă folosită îndeosebi după contactul sexual. Acţionează prin blocarea ovulaţiei şi/sau prin alte mecanisme care împiedică nidarea, modifică motilitatea trompelor uterine şi reactivitatea endometrului. Efectul anticoncepţional se datorează prevenirii ovulaţiei, fertilizării sau implantării ovulului, în funcţie de tipul contracepţiei şi momentul ciclului menstrual în care este folosită.

Multe femei tinere nu sunt conştiente de diferenţele dintre contracepţia de urgenţă şi anticoncepţionalele zilnice. Astfel de pilule pot fi luate doar de câteva ori pe an, datorită efectelor secundare ce apar la fiecare administrare. De multe ori, când tinerele ajung la spital, situaţia lor este deja critică. În plus, într-un studiu2 publicat de TIME, în luna martie a.c., s-a constatat că nu s-a înregistrat o scădere a numărului de sarcini prin introducerea acestui tip de pilulă şi nici nu s-a putut stabili nivelul ei de eficienţă.

Taguri:

pilula, contraceptiva, pilula contraceptiva, contraceptie,

Recomandăm:

• În războiul contraceptivelor, americanii de rând sunt neutri
• SUA: Pilulele contraceptive intră pe asigurarea de sănătate
• Imaculata contracepție
• Scandalul pilula: Obama, acuzat că atacă libertatea religioasă
• Pastila de a doua zi, disponibilă în tonomate (SUA)
• Majoritatea femeilor din Europa au folosit pilula contraceptivă