Umbra Celui Preaînalt

În data de 26 martie 2010, a avut loc în cadrul Bisericii Catolice prima întâlnire a Comisiei Internaționale de Investigare a fenomenului Medjugorje. Conform informațiilor oferite de Vatican, lucrările acestei comisii vor rămâne secrete până la finalul cercetărilor.

Fenomenul Medjugorje este subiect de dispută între catolici încă din 1981, când şase tineri din acest orăşel (aflat în Bosnia-Herţegovina) au pretins că au primit mesaje de la Fecioara Maria. Au urmat relatări similare, vizionarii susţinând că apariţiile au loc după un anumit program. În 1991, o comisie înfiinţată de episcopii Iugoslaviei concluziona că nu există dovezi clare despre fenomene extraordinare la Medjugorje, afirmând că studiul „nu a putut confirma caracterul supranatural" al pretinselor apariţii. Cu toate acestea, au continuat să apară martori ai manifestărilor supranaturale, totodată estimându-se că 30 de milioane de credincioşi s-au perindat prin zonă, în pelerinaj, unii raportând experienţe spirituale deosebite. Popularitatea fenomenului şi pelerinajul constant la Medjugorje au obligat Vaticanul să constituie o comisie specială pentru cercetarea şi evaluarea apariţiilor.

Autorităţile ecleziastice locale nu au dat niciodată un verdict oficial asupra presupuselor apariţii de la Medjugorje, ba chiar au încercat să prevină entuziasmul exagerat. În schimb, călugării franciscani au promovat energic pelerinajele către acest loc. Pentru diminuarea tensiunilor interne generate de fenomenul Medjugorje, actuala Comisie Internaţională de Investigare este însărcinată să caute răspunsuri la întrebări esenţiale. S-a arătat Maica Domnului la Medjugorje? Sau sunt doar efecte parapsihologice, ori detalii provenind din subconştientul vizionarilor?

Aparițiile Mariei - un fenomen global

Cultul Fecioarei Maria a cunoscut în ultima vreme o revigorare deosebită. Apariţiile de la Fatima (Portugalia) de la începutul secolului trecut au marcat debutul acestui fenomen. În secolul al XX-lea s-au raportat peste 400 de apariţii pe aproape fiecare continent, mai mult decât în ultimele trei secole la un loc.1 Apariţiile nu sunt limitate geografic, nici religios, fiind consemnate în Japonia, ţările Africii, Australia, Irak, Israel, Egipt ori Siria. Persoane din India mărturiseau că au fost vizitate de o femeie plină de slavă care se numea pe sine Maria sau Regina Cerului, sau Maica Domnului.

Niciodată în istoria creştinătăţii nu au avut loc atât de multe apariţii ale Fecioarei şi unui număr aşa de mare de persoane.2 Într-un articol dedicat fenomenului, de revista Time, în decembrie 1991, se afirma: „O redeşteptare a credinţei în Sfânta Fecioară (...) are loc la nivel mondial. Milioane de închinători se îngrămădesc la altarele închinate ei, mulţi dintre aceştia fiind tineri." Altarul dedicat Fecioarei din Guadalupe (Mexic) este vizitat anual de 15-20 de milioane de închinători. Fenomenul depăşeşte aşteptările nu doar prin intensitatea lui, ci şi prin aria de răspândire, fiind deja unul interconfesional.

Între apariții și dogme

Biserica Catolică nu se grăbeşte să recunoască orice apariţie, deoarece miraculosul nu poartă în sine o garanţie a autenticităţii. Este semnificativ un caz celebru din Statele Unite. În 1987, un spirit a contactat-o pe Annie Kirkwood, o asistentă medicală evreică. Potrivit mărturiei lui Annie, spiritul pretindea că este însăşi Maria, mama lui Iisus, care a decis să i se arate datorită rugăciunilor, meditaţiilor şi căutării sincere a adevărului. Ulterior, între 1987 şi 1991, Annie Kirkwood a primit mai multe mesaje care anunţau dezastre, precum furtuni, uragane, cutremure sau erupţii vulcanice. În unul dintre aceste mesaje, Maria ar fi pretins că Diavolul este doar în mintea oamenilor. Biserica Catolică nu recunoaşte autenticitatea acestei apariţii tocmai pentru că mesajul neagă existenţa personală a Diavolului, o învăţătură de bază în cadrul catolicismului. Deşi Bisericile afirmă că apariţiile, oricât de miraculoase, nu au dreptul să altereze conţinutul crezului acceptat de Biserică pe baza revelaţiei Bibliei, totuşi, în urma studierii cultului Fecioarei din perspectivă istorică, se trage o concluzie tulburătoare: experienţa a ajuns să dicteze dogma.

Din mitologie în teologie

Adorarea mamei şi a copilului a fost comună multor religii, mai ales religiilor Orientului Antic şi, din acest motiv, unii istorici văd o strânsă legătură între vechiul cult al fertilității, care avea în centru figura zeiţei-mamă, şi cultul marian.

Cultul matern a jucat un rol important în lumea antică, babilonienii având-o ca principală zeitate feminină pe Astarteea, numită şi Iştar. Egiptenii i se închinau zeiţei Isis, populaţiile Asiei Mici o venerau pe Cibele, în timp ce grecii le aduceau ofrande zeițelor Afrodita şi Artemis.

Biserica a fost reticentă, la început, în privinţa tendinţelor de a-i acorda un loc special Maicii Domnului. Ulterior, lucrurile aveau să ia o altă direcţie.

În Efes, cetate renumită pentru cultul Dianei3 (Faptele apostolilor 19:27, 28),existau reminiscenţe ale închinării la zeiţa-mamă sub forma unui cult marian in cipient. Conform lui Epifanius de Salami na († 403), episcop mitropolit al Ciprului, puternic apărător al ortodoxiei, se pare că în Efes exista o sectă a coliridianilor, care îi ofereau prăjituri-ofrande4 Mariei. Dar Epifanius afirma clar: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să fie adoraţi, dar Mariei să nu-i aducem adorare... ei trebuie să i se aducă cinste, dar nimeni să nu i se închine."

Ceva mai târziu, pe fundalul unor dispute teologice privind natura divino-umană a lui Christos, Conciliul bisericesc din Efes (431 d.Ch.) a recunoscut rolul unic al Maicii Domnului, atribuindu-i titlul de teotokos (născătoare de Dumnezeu). Acest titlu acordat Mariei era însă doar o încercare de a sublinia divinitatea lui Iisus, ca reacţie la un curent eretic al vremii. Sinodul a permis producerea de imagini reprezentând Mama cu Pruncul.

În perioada Evului Mediu, cultul Mariei a cunoscut o dezvoltare deosebită, una dintre explicaţii fiind aceea că, în timpul epidemiilor de ciumă, Maria era văzută ca o mijlocitoare în favoarea omenirii chinuite, dornică să-i ferească pe păcătoşi de mânia lui Dumnezeu. Alfonsus Liguori (1696-1787) afirma că rugăciunile adresate Mariei sunt infinit mai eficiente decât cele adresate lui Christos.

Odată cu Reforma iniţiată în secolul al XVI-lea, ramura protestantă a creştinismului a respins viziunea catolică medievală, cea a unui Christos mânios, văzând în El un Mântuitor animat de dragoste. Considerându-L pe Christos un mijlocitor în favoarea păcătosului, protestanţii au abandonat închinarea la sfinţi şi, implicit, cultul Mariei.5 Ca argument s-a invocat învăţătura apostolică potrivit căreia „este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Christos Iisus" (1 Timotei 2:5).

(Foto: blokeish.com)

Taguri:

medjugorje, fecioara, aparitiile fecioarei, fecioara maria, catolic,

Recomandăm:

• Doi români la seminarul privind drepturile omului în Africa
• Papa Benedict a cerut închiderea unei mănăstiri
• Catolicii din Boston, chemați la biserică
• Teologi catolici au cerut renunţarea la celibatul preoţesc
• Relativismul, o cauză a urii împotriva creștinilor
• 9 contribuții majore ale catolicilor în istorie
• Credința din portofel și credința din suflet