Tautismul, maladia însingurării

    La sfârşitul anilor '90, sociologul Robert Kraut a lansat ipoteza că utilizarea internetului ar creşte nivelul de depresie şi de singurătate al utilizatorilor. Există o legătură cauzală între scăderea comunicării cu membrii familiei, care locuiesc în aceeaşi casă, şi utilizarea internetului, concluziona Kraut în studiului său, publicat în 1998. Cercul social al subiecților s-a micşorat pe măsură ce aceştia au avansat în utilizarea internetului ca mijloc de comunicare. Kraut a numit studiul „Paradoxul internetului"[3], pentru a sublinia caracterul ciudat al unei tehnologii sociale, care loveşte tocmai în ceea ce, aparent, și-a propus să faciliteze: relaţiile sociale.

    Matthew Eastin şi Robert LaRose au criticat ipoteza lui Kraut, argumentând că utilizatorii intervievaţi de acesta aveau doar o experienţă de 1-2 ani în folosirea internetului[4] . De asemenea, au atras atenția cei doi cercetători, pentru a ajunge la o concluzie general valabilă, studiul lui Kraut ar fi trebuit să ţină cont nu doar de influenţele negative ale internetului, ci şi de sprijinul social resimțit de către utilizatorii săi. Comunicarea online, în viziunea lui Eastin și LaRose, are chiar un efect de diminuare a depresiei în cazul utilizatorilor cu experienţă în folosirea Internetului.

    Cu toate acestea, criticii nu au invalidat corelaţia dintre depresie şi folosirea internetului. În lipsa unei preocupări pentru eficientizarea comunicării online, efectele acesteia vor fi mai degrabă negative. Comunicarea nu se întâmplă pur şi simplu, ci implică decizii cu privire la timp și la spaţiu, la mesaj şi la scopul transmiterii acestuia. Aceste decizii nu sunt întotdeauna conştiente, însă, dacă ar fi, ar putea ajuta la evitarea exceselor dăunătoare.

Viaţa socială vs viaţa digitală

    Astăzi, piaţa digitală vine cu oferte personalizate şi foarte tentante. De la simulatoare de viaţă (jocurile din seria Sims, SecondLife, diferitele aplicaţii de tip avatar), până la chat, forumuri şi comunităţi online, orice utilizator are libertatea de a-şi alege şi gestiona identitatea, aproape independent de realitatea de zi cu zi. În aceste condiţii, riscul de „fals în identitate" este foarte real, iar utilizatorii comunicării intermediate de computer nu ar trebui să îl ignore. Explicațiile sunt lesne de descoperit. În primul rând, în mediul online, orice om are tendința de a-și crea şi susţine o identitate atrăgătoare. În al doilea rând, partenerii de dialog online își pot ajusta, în orice moment, amploarea şi profunzimea dezvăluirii de sine pentru a se conforma ciber-imaginii pe care doresc să o proiecteze. În al treilea rând, din pricina lipsei de indicii nonverbale, partenerii sunt predispuşi să extrapoleze informaţia pe care o au despre celălalt şi să-i confere o identitate idealizată. Acest lucru se întâmplă atunci când aşteptările unuia modelează și interpretează cuvintele celuilalt, în așa fel încât să-i confirme ceea ce anticipase. Decodificarea feedbackului primit poate acţiona ca o profeţie care se împlineşte singură.

Punctul critic

    Pentru generaţia tânără, comunicarea mediată tehnologic este status-quo-ul. Fără un sistem de comparație, tinerii riscă să nu înțeleagă total consecințele nefaste ale acestui tip de comunicare. Pentru generațiile care au relaţionat vreme îndelungată numai faţă în faţă, tehnologia comunicării este un tărâm al iniţiaţilor, la care nu au şi nici nu îşi doresc să aibă acces. Indiferent de categorie, un lucru e cert: nimeni nu îşi poate permite să comunice oricum. Neglijenţa afectează calitatea vieţii. De profunzimea comunicării depinde sănătatea relaţiilor, iar construirea și menținerea relațiilor este fundamentală pentru realizarea simţământului de împlinire.

[3] Kraut, R., "Internet Paradox: A Social Technology That Reduces Social Involvement and Psychological Well-Being ?" The American Psychologist, septembrie 1998

[4] LaRose, R., Eastin, M. S., Gregg, J., "Reformulating the Internet paradox: Social cognitive explanations of Internet use and depression", Journal of Online Behavior, 1 (2), 2001

Taguri:

singuratate, societate, comunicare, analiza, identiate,

Recomandăm:

• Bombardamentul de informație irelevantă provoacă depresie
• Individualismul ne modelează existența. Tot mai mulți oameni trăiesc singuri
• La 42 de ani şi fără copii, spune povestea unui avort regretat
• Top 3 consecinţe ale hiper-comunicării moderne
• Noua singurătate: povară sau dar?
• Studiu: Singurătatea poate să scurteze viaţa
• Studiu: Azi, tinerii sunt mai singuri decât bătrânii