Supravieţuind adolescenţei

    Un vechi proverb spune că nu poţi înţelege un om până când nu mergi încălţat cu mocasinii lui timp de două săptămâni. Părinţii trebuie să depună tot efortul necesar pentru a înţelege procesele prin care copiii de ieri devin adulţii de mâine. Există numeroase cărţi şi articole care descriu problemele adolescenţei, iar părinţii pot, de asemenea, să facă recurs la propria adolescenţă, când se jenau din cauza erupţiilor de acnee, când admirau starurile vremii şi copiau comportamentul acestora.

    Trebuie însă înţeles din capul locului că, astăzi, presiunea este mult mai mare. Dacă în urmă cu două decenii publicul nu cunoştea viaţa privată a vedetelor şi a actorilor, acum tabloidele sunt pline cu detalii picante despre nişte oameni care nu pot fi modele de moralitate şi normalitate pentru copii. Nici grupurile de tineri de astăzi nu mai seamănă cu cele în care părinţii de acum şi-au trăit adolescenţa. De aceea, părinţii trebuie să se informeze şi să fie pe deplin conştienţi de lumea în care trăiesc adolescenţii. Părinţii care ştiu la ce să se aştepte au mai multe şanse de a-i ajuta pe copiii lor să tranziteze în siguranţă această perioadă. 

Activităţile extraşcolare nu sunt suficiente

    Una dintre cele mai populare metode folosite în prezent pentru a-i feri pe adolescenţi de potenţiale pericole comportamentale este aceea de a-i ţine ocupaţi, pornindu-se de la un raţionament simplu. Se pare că adolescenţii îşi însuşesc comportamente de risc mai ales după ce termină cursurile, în intervalul de timp în care părinţii nu sunt acasă. De aceea, mulţi părinţi şi profesori au dedus că implicarea lor în activităţi extraşcolare ar reduce riscurile şi ar rezolva situaţia. Se pare însă că metoda nu funcţionează atât de eficient. Conform unui studiu publicat în Journal of Alchool & Drug Education[1], dintre adolescenţii implicaţi în activităţi extraşcolare (sport, cluburi tematice etc.), procentul celor care au consumat droguri, alcool şi alte substanţe dăunătoare este doar cu puţin mai mic decât al celor care nu participă la astfel de activităţi. Activităţile extraşcolare sunt recomandate pentru dezvoltarea aptitudinilor şi cunoştinţelor, dar nu sunt suficiente pentru a-i feri pe adolescenţi de necazuri.

Comunicarea - o necesitate timpurie şi constantă 

    Niciodată nu este prea devreme pentru ca părinţii să-şi educe copiii cu privire la efectele adverse ale fumatului, alcoolului şi drogurilor. Începând cu vârsta de 6 ani, copiii sunt foarte deschişi discuţiilor, iar părinţii pot să le explice foarte simplu care sunt efectele tutunului şi ale alcoolului asupra sănătăţii şi asupra calităţii vieţii. Este mult mai uşor să influenţezi comportamentul unui copil înainte ca acesta să încerce aceste droguri, din curiozitate sau la îndemnul prietenilor.

    Desigur că implicarea părinţilor trebuie să continue până când copiii se maturizează fizic, emoţional şi psihic.  Dacă pe măsură ce cresc, au simţământul că părinţii sunt interesaţi şi chiar entuziasmaţi de preocupările şi succesele lor, copiii vor prinde aripi spre atingerea scopurilor pe care şi le-au propus. În acelaşi timp, va fi mai uşor şi pentru părinţi să observe anumite schimbări de comportament şi să identifice indicii care atrag atenţia că există o problemă.

    Adolescenţii au nevoie să ştie că pot să vorbească oricând cu părinţii lor, iar dacă au existat astfel de relaţii încă din copilărie, comunicarea va fi mai simplă şi la vârsta adolescenţei. Dacă li se va permite să îşi exprime emoţiile şi opiniile şi dacă acestea sunt luate în seamă, stima de sine le va fi întărită şi vor căpăta siguranţa apartenenţei.

Taguri:

adolescenta, droguri

Recomandăm:

• O lună de post pentru traficanții de droguri
• Drogurile nu mai sunt la modă în M. Britanie
• Venezuela, o rută majoră a traficului de droguri
• 75,5 milioane de europeni au încercat canabisul
• Copiii români consumă droguri de la 14 ani
• Lideri de opinie la nivel mondial cer legalizarea drogurilor
• Locul României pe harta internațională a drogurilor