Sindromul deficienței de integritate

    Asemenea încălzirii globale, pandemiei AH1N1 şi recesiunii economice mondiale, criza morală pune în pericol, la modul cel mai serios, stabilitatea vieţii publice şi private. Se poate trata Sindromul Deficienţei de Integritate?

    Fiecare epocă are pierderile ei. Noi pierdem calota de gheaţă de la poli, faimoşii gheţari din Anzi şi Himalaya, dar şi interesul pentru menţinerea şi respectarea unor principii considerate valabile în secolele şi generaţiile anterioare. Integritatea a fost socotită de-a lungul timpului una dintre trăsăturile importante de caracter ale fiinţei umane, o trăsătură necesară pentru crearea şi menţinerea unui climat de bună înţelegere şi convieţuire între indivizi şi grupuri. Lucrurile par să se schimbe. Integritatea se scufundă sub zoaiele mizeriei şi ale tragediei umane. Trivialitatea şi corupţia ocupă, tot mai mult, spaţiul public şi pe cel privat. Analizele şi evaluările indică o suferinţă sistemică profundă şi complexă, care se generalizează – Sindromul Deficienţei de Integritate.

Veştile rele

    Prezentatorii de ştiri accentuează partea cea mai rea şi mai provocatoare a întâmplărilor cotidiene, cu scopul evident al creşterii audienţei şi a ratingului. Redacţiile de ştiri sunt conştiente că, alături de fapte şi întâmplări reale, ele transmit şi neadevăruri sau, cel puţin, informaţii nesigure. Dar goana după eficienţă şi profit îi face pe producători să treacă fără scrupule peste această „scăpare”. Exagerările, afirmaţiile tendenţioase şi adevărurile trunchiate sunt parte din arsenalul folosit în lupta pentru supravieţuire mediatică şi pentru audienţă fidelă.

    Telespectatorul este copleşit zilnic cu ştiri despre fapte, întâmplări şi evenimente care implică atât personalităţi publice, cât şi oameni de rând. Pe de o parte, ştirile „bombă” sunt cerute de curiozitatea şi de nevoia de senzaţional ale publicului, care creează premisele exagerărilor de presă. Pe de altă parte, publicul s-a obişnuit cu veştile proaste în aşa măsură, încât ceea ce ar trebui să şocheze nu mai sperie pe nimeni.

    De aceea presa care vânează ratingul trebuie să ofere mereu mai mult. Efectul pe termen lung este acela că răul prezentat ca o curiozitate malefică devine din ce în ce mai apropiat şi mai familiar consumatorilor de ştiri. Pasul următor obişnuinţei cu detaliile negative din cotidian este extinderea obiceiurilor rele în rândul audienţei. În mod regretabil, presa a devenit un mediu de propagare a comportamentelor violente şi imorale şi de abolire a deprinderilor corecte de viaţă şi de comunicare decentă şi pozitivă.
Un jurnalist din redacţia de ştiri a postului ProTV a fost întrebat, recent, de ce nu se difuzează pe post şi lucruri pozitive. Răspunsul a fost simplu şi convingător: astfel de poveşti nu se vând, iar clientul schimbă canalul şi televiziunea îşi pierde telespectatorii fideli. Beneficiarul cere lucruri senzaţionale, plăteşte ca să le aibă, iar media răspunde cererii. Aceasta este regula după care funcţionează comerţul modern cu informaţii, a conchis ziaristul.

    „Integritatea fără cunoaştere este slabă şi inutilă, iar cunoaşterea fără integritate este periculoasă şi cumplită.”  - Samuel Johnson

    În timp ce presa expune, în mod ostentativ şi adesea manipulativ, dezordinile din viaţa publică şi privată a personalităţilor, fenomenul corupţiei se adânceşte atât la nivel guvernamental, cât şi la cel local şi individual. Avem nevoie de un diagnostic, dar mai ales de un sistem de tratament al maladiei morale.

La nivel înalt

    Recent a luat fiinţă un organism neguvernamental care monitorizează starea de integritate şi corupţie în aproape toate statele lumii. Autorii Raportului Global de Integritate se plâng că, în ultimii trei ani, cea mai gravă ameninţare din perspectiva corupţiei o constituie administraţia guvernamentală[1] .

    În ciuda dificultăţilor de a culege informaţii de la cercurile guvernamentale din lumea arabă, acest proiect ambiţios şi necesar face paşi importanţi pe calea identificării şi clasificării stării de anormalitate a cercurilor înalte ale lumii. În atenţia ziariştilor, experţilor financiari şi a cercetătorilor din domeniu, se află în primul rând legile care reglementează modul de finanţare a activităţilor politice.

    Într-un număr de ţări, între care Angola, Belarus, Cambodgia, China, Georgia, Irak, Muntenegru, Nicaragua, Serbia, Somalia şi Yemen se constată o scădere a indicatorilor de integritate. Curios este faptul că Europa Centrală şi de Răsărit reuşeşte să se menţină în zona medie de integritate, în ciuda discuţiilor exagerate şi a scandalurilor din presă. O constatare îngrijorătoare a raportului este înrăutăţirea situaţiei integrităţii administrative, publice şi private, în ţările din Cornul Africii. Explicaţia oferită de experţi este că starea de nelinişte socială, de nesiguranţă şi instabilitate din zonă constituie principala cauză a corupţiei.

    În ciuda tuturor zvonurilor şi a percepţiei generale privind nivelul de integritate publică din  România, Raportul Global indică zone de redresare vizibilă a coeficientului de ţară. Am primit calificativul strong (84%) pentru domeniile: societate civilă, informaţie publică şi media. Pe acelaşi palier, se află legislaţia anticorupţie şi Agenţia Naţională Anticorupţie. Ultimele alegeri prezidenţiale au obţinut calificativul very strong (94%) pentru procesul de votare şi participarea cetăţenilor la vot. Mai sunt însă multe de făcut în domeniul transparenţei şi corectitudinii finanţării partidelor politice, în administrarea firmelor de stat, precum şi în domeniul aplicării legislaţiei anticorupţie.

Taguri:

integritate, minciuna, coruptie,

Recomandăm:

• Investitorii britanici scandalizați de corupția din România
• De ce nu trebuie să minţi​
• The Economist: Corupţia se accentuează în Est
• Studiu: Bărbații mint mai mult decât femeile