Sănătatea sexuală între dependenţă şi anorexie

    Există multă speranţă pentru aceşti dependenţi şi pentru familiile lor. Aceste persoane au manifestat abilitatea de a transforma o viaţă de autodistrugere într-o viaţă marcată de îngrijirea de sine, trecând de la o viaţă de haos şi disperare la o viaţă de încredere în sine şi pace." - Patrick J. Carnes, Ph.D. Autor al cărţii Out of the Shadows, 1992

    În viziunea creştină, sexul este suportul biologic al unei relaţii durabile dintre două fiinţe diferite - bărbatul şi femeia -, un mod de exprimare a dragostei dintre cei doi şi, nu în ultimul rând, un mijloc de perpetuare a speciei umane. Când Dumnezeu l-a creat pe om, „l-a făcut după chipul Său: parte bărbătească şi parte femeiască" (Geneza 2). Textul biblic sugerează că sexul şi familia sunt un dar de la Dumnezeu, un mijloc de a experimenta ceva din intimitatea relaţiei care există şi în interiorul Trinităţii. Asemenea altor elemente care au rolul de a contribui la echilibrul individului şi al societăţii umane, sexul cunoaşte o patologie a dezvoltării şi a exprimării, atât la nivel individual, cât şi la nivel social. Acest articol evidenţiază două „boli" ale sexului, la fel de grave şi având, foarte probabil, aceeaşi etiologie: DEPENDENŢA SEXUALĂ şi ANOREXIA SEXUALĂ.

    Psihologul Patrick Carnes [1] consideră că „dependenţa sexuală nu este o problemă a sexului, cât este o problemă care ţine de evitarea durerii, fuga de realitate sau reducerea anxietăţii. Ea este o soluţie!" şi este, de fapt, o soluţie falsă, ca majoritatea soluţiilor pe care omul le produce atunci când doreşte să „ruleze" un alt program decât cel „by default", pentru care a fost construit.

    Ferree, una dintre femeile care au suferit de acest tip de dependenţă mărturisea: „Am încercat să-mi împlinesc sexual nevoile nonsexuale. Golul din suflet părea să fie umplut de sex, cel puţin la început, când creşterea adrenalinei era incredibilă. Această reacţie nu am putut să o reproduc altfel. Imediat însă după ce experienţa se termina, când conduceam maşina spre casă, mă simţeam deprimată şi învăluită în ruşine".

    Mark Laaser, cleric hirotonit, cu studii de master în teologie şi un doctorat în psihologie, mărturisea despre escapadele avute cu câteva dintre femeile pe care le consilia. După ce a fost descoperit, partenerii săi de la centrul de psihoterapie în care lucra au fost de acord să-l ajute, după ce se va confesa soţiei sale. Mark a mărturisit o senzaţie de uşurare pentru faptul că secretul său, ţinut ascuns timp de 30 ani, din care 15 ani de căsnicie, nu mai trebuia protejat. După o lună petrecută într-un centru de tratament pentru adicţie sexuală şi având sprijinul soţiei sale, care i-a rămas alături, Mark Laaser a depăşit problema şi a pus bazele unui program de counseling pentru bărbaţii care suferă de aceeaşi dependenţă.

    Adevărata problematică a dependenţei sexuale şi a anorexiei sexuale nu este sexul per se, ci mai degrabă relaţia dintre bărbat şi femeie în contextul unei morale marcate de mii de ani de egocentrism, al unor cutume sociale în permanentă schimbare şi al unor reacţii de răspuns la agenţi stresori din ce în ce mai complecşi. Definirea celor două extreme - dependenţa şi anorexia sexuală - trebuie să pornească de la această constatare fundamentală.

Dependenţa sexuală

     Definiţia dependenţei sexuale poate fi formulată în mai multe variante, în esenţă asociind un comportament sexual normal sau variant/anormal cu fenomenul dependenţei. Altfel spus, orice comportament sexual normal sau chiar variant/anormal care nu manifestă şi caracteristicile dependenţei nu poate fi catalogat ca dependenţă sexuală. De exemplu, o femeie care are un libidou diminuat fie prin condiţionare psihic formativă (educaţia primită în familie sau biserică; experienţe traumatice antecedente), fie prin condiţionare biologică funcţional-hormonală sau organică, poate ajunge să-şi acuze soţul de dependenţă sexuală dacă acesta foloseşte un anumit limbaj sau face gesturi cu conotaţie sexuală. Necesitatea relaţiilor intime poate fi resimţită în mod diferit şi în sens invers, femeia mai frecvent şi bărbatul mai rar, din motive diverse care ţin fie de oboseala fizică, fie de stresul cotidian sau excepţional. Nici într-un astfel de caz nu se poate pune eticheta dependenţei sexuale.

    Adicţiile duble includ, pe lângă dependenţa sexuală, una dintre următoarele: • Dependenţa chimică (42%) • Tulburări de alimentaţie, de tip anorexie sau bulimie nervoasă (38%) • Munca obsedant-compulsivă (28%) • Cheltuire compulsivă (26%) • Participarea compulsivă la jocuri de noroc (5%).

     Dependenţa sexuală este un comportament sexual compulsiv care interferează cu un stil de viaţă normal, producând un stres important familiei şi prietenilor celui afectat, cu efecte negative, inclusiv asupra activităţii profesionale. Dependenţa întruneşte cele două componente ale oricărui sindrom obsesiv-compulsiv: (1) obsesia, care subliniază preocuparea mintală dominantă de care cel obsedat nu se poate desprinde, şi (2) compulsia, care desemnează comportamentul specific pe care persoana respectivă nu-l poate reprima. Pentru persoanele cu adicţie, sexul devine o prioritate mai mare decât familia, prietenii sau munca, cei dependenţi de sex fiind dispuşi să sacrifice persoane, idealuri, carieră şi timp (lucruri pe care, de altfel, le pot preţui destul de mult), pentru a-şi conserva, exprima şi continua comportamentul nesănătos. Comportamentele sexuale, anormale sau nu, ajung să controleze viaţa persoanei: masturbaţie compulsivă, contacte sexuale - intramaritale sau extramaritale, pornografie, prostituţie, exhibiţionism (nevoia de a-şi expune organele sexuale în public), voyeurism (nevoia de a-i privi pe alţii în timp ce întreţin relaţii intime), cybersex (convorbiri erotice telefonice sau cu ajutorul camerelor video pe internet), hărţuire sexuală, incest, viol şi molestarea copiilor. Aceste comportamente sunt greu de controlat fără o intervenţie de specialitate, cuplată adesea cu asistenţa spirituală a unui pastor.

    Comportamente sexuale compulsive: • Masturbaţie compulsivă • Pornografie • Escapade amoroase • Exhibiţionism • Practici sexuale periculoase • Prostituţie • Sex cu anonimi • Episoade sexuale compulsive • Voyeurism

    Dependenţa sexuală este o sursă de sentimente de vinovăţie şi ruşine. Evoluţia ei este ciclică: obsesia conduce la episoade compulsive manifeste („acting out") pentru care, iniţial, sunt blamaţi alţii sau mediul. Acestea sunt, în final, urmate de „sentimente de teamă sau ruşine, care tind să oprească acest comportament" - după cum formulează Brown, trasând elementele definitorii ale adicţiei[2]. După o perioadă de aparent control, aceste mecanisme, sunt depăşite de procesul chimic al adicţiei, urmând din nou obsesia, compulsia, găsirea de vinovaţi şi, în final, ruşinea, chiar dacă pentru o bună perioadă de timp fenomenul trece neobservat de alţii.

[1] Patrick Carnes este doctor în educaţie şi consiliere psihologică, autor a numeroase cărţi despre dependenţa sexuală. Carnes este şi fondatorul primului centru de spitalizare şi terapie pentru dependenţa sexuală: Golden Valley Health Center în Golden Valley, Minnesota.

[2] „Între adicţie sexuală şi erotism", www.kudika.ro , 6 ianuarie 2006

Taguri:

sex, sexualitate, dependenta, sanatate

Recomandăm:

• Sociolog: prețul sexului a scăzut
• Delegațiile dese afectează sănătatea
• Ruşinică!
• Biblia, sexul şi prejudecăţile
• E adevărat: Începerea vieții sexuale modifică creierul
• Reportaj BBC: Cum este să fii asexual?
• Zahărul să fie trecut pe lista substanţelor toxice, vor cercetătorii