Sănătatea publică, un subiect de politică personală

De ce creşte guvernul taxele la ţigări şi alcool? Pentru că adună mai mulţi bani la buget sau pentru că îi pasă cu adevărat de sănătatea cetăţenilor săi şi vrea să descurajeze efectele dăunătoare ale industriilor respective?

 

În condiţiile în care, din preţul unui pachet de ţigări vândut în România, 80% reprezintă acciza şi TVA-ul, e clar că statul câştigă. În acelaşi timp, analiştii Băncii Mondiale susţin că, având în vedere că aproximativ 21% dintre românii adulţi fumează zilnic, „creşterea accizei la tutun reprezintă cel mai puternic instrument pentru reducerea fumatului, a mortalităţii atribuite fumatului şi a costurilor din sănătate asociate acestui viciu."¹

 

Această situaţie, în care toţi cei implicaţi câştigă, e doar pe foaie. De la începutul anului, când acciza la tutun s-a mărit cu 50%, se pare că o treime din consum s-a mutat în piaţa neagră. Şi atunci e clar, statul pierde, contribuabilul pierde, fumătorul pierde din start. Singurul care câştigă este contrabandistul. Cercul vicios capătă contur: statul pierde încasări, pierde cetăţeni sănătoşi, investeşte fără succes în lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale, în timp ce aceiaşi bani s-ar fi putut duce în sistemul de sănătate, tot mai apăsat de neputinţa de a face faţă problemelor. Unde s-ar putea rupe lanţul slăbiciunilor?

Sănătatea - între definiţia din cărţi şi ce simţim pe pielea noastră

Sănătatea este definită ca „o stare completă de bine, în plan psihic, mental şi social, nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii."² Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) o consideră „drept fundamental al oricărei fiinţe umane". În 1986, definiţia aceasta a fost extinsă,³ afirmându-se că cerinţele obligatorii pentru o sănătate bună sunt pacea, adăpostul, educaţia, mâncarea, veniturile, un ecosistem stabil, cu resurse de încredere, dreptate socială şi egalitate. Evident, clasicele elemente de educaţie sanitară, vaccinuri sau controale medicale sunt insuficiente.

Definiţia curentă din Encyclopedia of Global Health identifică sănătatea publică drept „ştiinţa de a proteja şi a îmbunătăţi sănătatea comunităţii prin educaţie, prin promovarea unor stiluri de viaţă sănătoase şi productive, prin împlinirea intereselor societăţii în eforturile de asigurare a condiţiilor în care oamenii pot fi sănătoşi."⁴ În acest context, actorii din domeniul sănătăţii publice sunt: agenţiile publice de sănătate, care funcţionează sub controlul guvernamental, sistemele de servicii de sănătate, instituţiile de învăţământ şi cercetare din domeniul sănătăţii, comunităţile sociale din care face parte cetăţeanul, locul de muncă şi angajatorul individului, mass media. Practic, sănătatea publică suntem noi şi cei din jurul nostru.

Cum se măsoară sănătatea publică?

Raport OMS, anul 2000 - Speranţa de viaţă măsurată în ani de sănătate
Japonia	74.5	Sierra leone	25.9
Australia	73.2	Nigeria	29.1
Franţa	73.1	Malawi	29.4
Suedia	73.0	Zambia	30.3
Spania	72.8	Botswana	32.3
Italia	72.7	Uganda	32.7
Grecia	72.5	Rwanda	32.8
Elveţia	72.5	Zimbabwe	32.9
Monaco	72.4	Mali	33.1
Andorra	72.3	Etiopia	33.5

Fiind un concept abstract, sănătatea nu se pune pe cântar, nu se aşază la tocul uşii pentru a-i trasa înălţimea cu creta, nici nu este cronometrată. Pentru măsurarea sănătăţii publice, se folosesc o serie de indicatori în cadrul unor analize complexe, pe planuri multiple.

 

Banca Mondială şi OMS au fost interesate de impactul bolilor asupra unei comunităţi, măsurând, între alţi indicatori, costurile financiare suportate de comunitate, mortalitatea şi morbiditatea. În urma unui raport global din 1990, ţările în curs de dezvoltare duceau 90% din povara de boală globală,⁵ în timp ce erau recipientele a numai 10% din fondurile disponibile pentru sănătate globală.⁶

 

În anul 1997, Christopher Murray⁷ şi Alan Lopez⁸, cercetători la Şcoala de Sănătate Publică de la Harvard au conceput pentru OMS un sistem de calcul al calităţii vieţii şi stării de sănătate (DALY/QALY). Astfel, ei au oferit soluţia cuantificării anilor de viaţă pierduţi sau câştigaţi de o comunitate, prin apariţia unor boli sau prin implementarea unui program de sănătate. Ultimul raport OMS bazat pe acest sistem de calcul a fost dat publicităţii în anul 2000. Conform raportului, ţara cu cei mai sănătoşi cetăţeni este Japonia, unde speranţa de viaţă măsurată în ani de sănătate este, în medie, de 74,5 ani. La capătul opus al clasamentului este Sierra Leone, cu doar 25,9 ani de sănătate. Statele Unite au ocupat abia poziţia 24, cu un prag de 70 de ani, în timp ce România s-a situat pe poziţia 80, cu o medie de 62,3 ani de sănătate. Raportul a mai arătat că, pentru oamenii din cele mai bogate regiuni, 9% din anii vieţii sunt marcaţi de boală, în timp ce în ţările cele mai crunt lovite de sărăcie, media este de 14%.

Una dintre explicaţiile diferenţelor uriaşe din raportul OMS este aceea că ţările plasate la coada clasamentului se află toate în Africa subsahariană, cunoscută pentru sărăcie şi incidenţa mare a SIDA şi a altor boli. Diferenţa uluitoare faţă de lumea civilizată este punctată de Alan Lopez, care afirmă că „speranţa de viaţă măsurată în ani de sănătate deplină atinge, în unele ţări africane, un nivel foarte scăzut ce nu a mai fost întâlnit din Evul Mediu în ţările avansate."

Trăim în aceeaşi lume, dar la sute de ani distanţă.

---

1 „Taxa pe viciu, majorată haotic," www.curierulnational.ro, 6 martie 2009

2 Conferința Public Health Care, de la Alma Ata (1978)

3 Prima conferință internațională pentru promovarea sănătății (The Ottawa Charter on Health Promotion)

4 Encyclopedia of Global Health, articolul „Public Health"

5 „Global disease burden"

6 C. J. Murray, A. D. Lopez, „Global mortality, disability, and the contribution of risk factors: Global Burden of Disease Study", www.ncbi.nlm.nih.gov

7 Director al Programului Global de Evidență a Politicii de Sănătate a OMS

8 Coordonator al echipei de Epidemiologie și Povară a Bolii a OMS

Taguri:

sanatate publica, politica, proces politic, sanatate,

Recomandăm:

• Creştinii au 3 zile să părăsească Nigeria
• Iran va acţiona prima dacă îi sunt ameninţate interesele naţionale
• Acord UE: nu se mai importă petrol din Iran
• Tăietor de lemne, record mondial la ciclism la 100 de ani
• Preşedintele Germaniei regretă telefonul dat la Bild
• Israel și Palestina: prima negociere directă după un an de evitări
• Ungaria: mobilizare fără precedent din cauza noii Constituţii (FOTO)