SUA şi Iran – un război fără sfârşit sau războiul sfârșitului?

Dosarul confruntării între SUA şi Iran, din ultimii ani, deschide periodic noi şi noi file prin declaraţii, ameninţări, sancţiuni, paşi fără precedent şi fără întoarcere. Pentru unii, pare a fi un război care nu se va termina niciodată. Pentru alții, acest conflict poate declanșa o apocalipsă nucleară.

Pentru Iran, SUA este „Satan cel Mare", iar pentru SUA, Iranul este parte din „axa răului". Fiecare se vede pe sine reperul moral şi naţiunea mesianică pentru salvarea lumii. O doctrină cu origini iraniene (din Persia antică), maniheismul¹, pare mai actuală ca oricând în pozițiile liderilor celor două state și polarizează publicul larg. Adesea neatent la filtrele presei, cititorul de cultură occidentală creștină alege instinctiv să susţină Statele Unite, în defavoarea Iranului, să fie procreştinism, în pofida islamului, fan al democraţiei şi oponent al dictaturii, conservator şi, totuşi, liberal în raport cu fundamentaliştii radicali. Propagandă, autoamăgire sau realitate, relaţia Iranului cu America are faţete necunoscute marelui public.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

SUA şi Iranul au avut relaţii foarte bune de-a lungul istoriei. În trecut, Statele Unite au susţinut Iranul prin trimiterea primilor misionari creştini în regiune (încă din 1948). Descendent al celei primei generaţii de misionari americani în Iran, dr. Joseph Cochran a fost creditat ca fondator al primei şcoli medicale moderne din Iran.

Relaţiile moderne dintre SUA şi Iran au evoluat în diferite etape, fiecare dintre acestea având ca punct de reper un mandat prezidenţial. Înainte de revoluţia iraniană, în timpul mandatului lui Jimmy Carter, relaţiile au fost cele mai fructuoase. La un moment dat, peste 30.000 de americani lucrau în Iran la dezvoltarea tehnologică şi economică a ţării. Iranul avea o graniţă de mii de kilometri cu duşmanul istoric al americanilor, URSS-ul, iar şahul iranian Mohammad Reza Pahlavi a fost primul lider musulman care a recunoscut nou-formatul stat Israel, aliatul tradiţional al Statelor Unite.

După revoluţia din 1979, Republica Islamică Iran a luat o direcţie diferită, complet opusă aspiraţiilor de până atunci. La conducere s-a impus, în aprilie 1979, puterea politico-religioasă prin personalitatea marcantă a ayatolahului Khomeini. În noiembrie 1979, ambasada SUA la Teheran a fost asediată de tineri studenți, iar 52 de diplomaţi au fost luaţi ostatici. Criza a durat nu mai puțin de 444 de zile. În 1980, relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost întrerupte. În războiul dintre Iran şi Irak, în timpul administraţiei Reagan, America a fost de partea Irakului. Clinton a impus primul embargo asupra Iranului, Bush l-a plasat pe „axa răului", iar Obama l-a sancţionat cel mai dur. Treptat, Statele Unite au devenit inamicul principal al Iranului.

Merele discordiei

Acuzațiile aduse Iranului vin pe multiple planuri, la nivel regional și internațional. Astfel, Iranul este acuzat că sponsorizează terorismul, că violează drepturile omului, că dezvoltă tehnologii pentru construirea armelor de distrugere în masă, că îşi ameninţă vecinii din Golful Persic în dorinţa de hegemonie regională, că anunţă explicit şi în mod repetat dorinţa privitoare la „moartea Americii" şi ştergerea de pe faţa pământului a Israelului. În opinia liderilor americani, Iranul este „cel mai activ stat în sponsorizarea terorismului" şi parte a „axei răului".

De partea cealaltă, Iranul îi cere Americii să ridice sancţiunile impuse ţării, să retrocedeze bunurile iraniene asupra cărora a pus sechestru,² să-şi retragă trupele din Afganistan, Irak şi Golful Persic, să înceteze sprijinul necondiţionat acordat Israelului, să pună capăt manipulării opiniei internaţionale şi intimidării ţărilor mai mici. În opinia liderilor iranieni, America este „Satan cel Mare" (iar Israelul este „Satan cel Mic").

Două sunt chestiunile recent exploatate în disputa americano-iraniană: găzduirea, respectiv sponsorizarea, terorismului şi programul de dezvoltare nucleară.³ Cea de-a treia problemă, a rachetelor iraniene, pare a fi rezolvată de scutul NATO amplasat în Europa de Est.

(Foto: militantlibertarian.org)

1 În maniheism există un antagonism total între Prinţul Întunericului (Diavolul) şi Tatăl Luminilor (Dumnezeu).

2 Se estimează că depozite bancare, aur și alte proprietăți în valoare de 12 miliarde de dolari au fost sechestrate după asediul ambasadei americane. Americanii susțin că cea mai mare parte a fost înapoiată în schimbul eliberării ostaticilor. Oficiali iranieni declară că încă mai sunt de recuperat 10 miliarde.

3 Vezi articolul cu titlul „Tangoul nuclear", Semnele timpului, iunie 2010.

Taguri:

iran, sua, nuclear, razboi,

Recomandăm:

• După 9 ani de război, infernul abia urmează
• Paradoxul protestelor antiguvernamentale din Iran
• SUA: Rădăcinile creștine, vitale pentru libertatea religioasă
• Iran: Logo-ul Jocurilor Olimpice 2012 este rasist!
• Agenția nucleară din Iran are un nou director
• Premieră: centrala nucleară din Iran produce electricitate
• Israel și Iran trimit nave în Marea Roșie