Recolta compromisului

     Deşi considerată de unii motor al economiei, agricultura nu economiseşte. Sectorul agricol este pe primul loc în ceea ce priveşte consumul de apă, una dintre resursele naturale cele mai ameninţate la ora actuală. Mai exact, un procent de 80% din consumul total de apă, la nivel mondial, revine agriculturii[6] . Acesta nu reprezintă necesarul de apă, ci dovada utilizării ineficiente a unei resurse deja periclitate. Tehnologia modernă în domeniul irigaţiilor ar permite reducerea consumului de apă cu 30% până la 70%, însă, până în prezent, la nivel mondial doar 17% din suprafaţa agricolă beneficiază de o infrastructură de irigaţie.[7] Apoi, din cauza utilizării iraţionale a ierbicidelor, insecticidelor şi fertilizatorilor chimici, agricultura convenţională alterează calitatea solurilor. În final, monoculturile încurajate din motive financiare produc dezechilibre ecosistemice.

    Substanţele chimice folosite pentru eliminarea anumitor dăunători elimină şi insecte folositoare, distrugând astfel echilibrul ecologic. De asemenea, în timp, dăunătoarele dezvoltă rezistenţă la un anume tip de pesticid. Astfel, apare nevoia de a creşte constant doza de substanţe nocive, pentru ca pesticidul să îşi păstreze eficienţa.

     „În SUA, se găsesc aproximativ 1.100 de pesticide, în timp ce, în Europa, numărul acestora este de 350. Un număr de 22 de substanţe chimice, reprezentând aproximativ 15% din pesticidele permise în Europa, vor fi interzise ca urmare a unui acord aprobat de Parlamentul European." Brian Hill, cercetător, membru al Reţelei de acţiune în domeniul pesticidelor (SUA).

Brian Hill, cercetător, membru al Reţelei de acţiune în domeniul pesticidelor (SUA)

Teama de BIO 

     Vocile care susţin metode alternative de cultivare sunt suficient de numeroase, cât să se poată vorbi de o contramişcare. Este vorba despre mişcarea organică, sau bio, care promovează alternativele cu o productivitate relativ mai scăzută decât în cazul agriculturii convenţionale, însă naturale, sănătoase şi prietenoase cu mediul.

    Avocaţii agriculturii convenţionale argumentează că o scădere a productivităţii ar afecta siguranţa alimentară a miliarde de oameni. Totuşi, statisticile arată că producţia actuală este una excesivă, dacă este confruntată cu fenomenul risipei de hrană. Potrivit unui studiu comandat de guvernul britanic, englezii aruncă anual la gunoi aproximativ patru milioane de tone de hrană bună de consumat. SUA, în schimb, aruncă peste 25 milioane de tone de hrană, adică puţin peste un sfert din producţia anuală.[8] În plus, o cantitate colosală de hrană se pierde pur şi simplu din cauza procesării, transportării şi depozitării inadecvate a alimentelor.

Eco-perspective 

     Migrarea către o agricultură ecologică întâmpină mai degrabă obstacole la nivelul mentalităţii sau intereselor decât la nivel pur economic. Exemple ale unor ţări precum Suedia, Norvegia sau Danemarca[9] demonstrează viabilitatea economică a unei agriculturi ecologice. Problema se pune însă în termenii percepţiei, aşa că, deocamdată, producătorii de alimente bio preferă să mizeze pe o poziţionare premium a produselor ecologice, cumpărătorii fiind nevoiţi să plătească mai mult pentru a avea siguranţa că mănâncă un produs sănătos. Strategia pare să dea roade şi în România. În anul 2008, producţia românească de alimente bio a crescut cu 50% faţă de anul 2007, ajungând la 260.000 de tone. Prin această producţie, România a ocupat locul 30 într-un clasament mondial al celor 131 de producători de alimente ecologice. Clasamentul a fost elaborat de Federaţia Internaţională de Agricultură Organică şi Institutul de Cercetare privind Agricultura Organică. Pe primul loc în acelaşi top se află Australia, urmată de China şi Argentina. Clasificarea, făcută în funcţie de suprafaţa de teren agricol dedicată culturilor ecologice, arată că România este un teren fertil pentru afacerile în domeniul alimentelor eco.

    Din perspectivă istorică, inovaţia este agricultura considerată astăzi convenţională. Promovată de visul productivităţii şi al profitului, tentată de inovaţiile tot mai îndrăzneţe ale ingineriei genetice, agricultura actuală pare mercenarul perfect care să apere interesele foamei planetare. În schimb, agricultura ecologică este, în mod evident, mai sănătoasă pentru om şi pentru planetă. În plus, agricultura ecologică a trecut de milenii testul sustenabilităţii pe termen lung. Sunt însă voci care afirmă tot mai răspicat că acelaşi test nu va fi trecut de agricultura convenţională.

[6] "The Denominator Problem; Misleading Use of Water Numbers", www.circleofblue.org

[7] "Water and Ethics. Water in Agriculture", http://unesdoc.unesco.org

[8] Conform datelor Departamentului de agricultură al Statelor Unite

[9] "Pesticide Use Reduction is Working", http://unesdoc.unesco.org 

Taguri:

agricultura, pesticide, natural, mediu, sanatate

Recomandăm:

• Zahărul să fie trecut pe lista substanţelor toxice, vor cercetătorii
• Delegațiile dese afectează sănătatea
• Un aisberg de mărimea NY-ului se desprinde din Antarctica
• Top 10 resurse care ne vor asigura viitorul energetic
• Pe moarte, după ce a mâncat 15 ani NUMAI nuggets de pui
• România are cea mai mare creștere agricolă din UE
• Studiu: Bărbații narcisiști își pun sănătatea în pericol