Predicţiile unei civilizaţii dispărute

    Preocuparea pentru viitor îi este specifică fiinţei umane, datorită capacităţii sale de a se proiecta pe sine şi realitatea înconjurătoare în viitor. Simpla curiozitate sau considerentele pragmatice îi determină pe mulţi să caute metode de prezicere a viitorului. Charles Strohmer[2] - un fost astrolog - sublinia că sistemul astrologic nu se bazează pe caracteristicile fizice ale astrelor, ci pe trăsăturile definitorii ale zeilor asociaţi unor corpuri cereşti. Conceptul de bază în astrologia antică era acela că zeii influenţează realitatea terestră, nu planetele. Din acest motiv, hermeneutica astrologică este influenţată de mitologia păgână, importanţa evenimentelor astronomice fiind mai degrabă de natură mistică. Aşa se face că alinierea unor corpuri cereşti are o deosebită importanţă în astrologie chiar dacă, din punct de vedere fizic, evenimentul nu are nicio consecinţă. Este important deci să se distingă evenimentul astronomic de conotaţia sa astrologică.

Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

2 Petru 1:19

    Spre deosebire de alte religii, în sistemul biblic, metodele comune de ghicire a viitorului - între care şi astrologia - sunt interzise (Deuteronom 18:10). Conform Bibliei, astrele sunt rezultatul creaţiei lui Dumnezeu, rolul lor fiind acela de a arăta „vremurile, zilele şi anii" (Geneza 1:14), fără a le condiţiona în vreun fel. Iisus Christos, cu puţin timp înainte de înălţarea Sa, le-a spus ucenicilor care Îl însoţeau: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa." (Faptele apostolilor 1:7) Nu este vorba despre o negare a importanţei cercetării profeţiilor biblice, nici de o interdicţie a preocupărilor pentru viitor. Este vorba, mai degrabă, despre recunoaşterea suveranităţii divine în privinţa timpului şi a evenimentelor viitoare. Autorii biblici le recomandau creştinilor să nu recurgă la practici specifice astrologiei şi ezoterismului ocult.

    Biblia nu spune nimic despre anul 2012 şi nici despre vreun alt an ca fiind desemnat pentru sfârşitul lumii. Ne vorbeşte însă despre „fenomenul 2012". Iisus Christos[3] atrăgea atenţia asupra falşilor profeţi şi a mesajelor lor înşelătoare: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. (...) pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. (...) Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. (...) Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl."

[3] A se vedea întregul pasaj din Evanghelia după Matei, cap. 24.

Taguri:

2012, maya, cataclism, calendar, predicţie, sfarsitul lumii, apocalipsa

Recomandăm:

• Sfârşitul lumii între psihoză şi necredinţă
• Această dubioasă surpriză - duminica
• Apocalipsa cu păsări, pești și vite moarte
• Spărgătorii de coduri: Biblia şi matematica „profetică”
• Anunțatul sfârșit al lumii nu a venit
• Calendar scandalos despre patimile lui Iisus
• Un pensionar și-a dat economiile ca să anunțe apocalipsa