PROTOfamilia şi PROMOfamilia
decembrie 2009 | Norel Iacob | Editorial
Familia - de la prototip la oferta promoţională (partea a II-a)
Căsătoria a fost întotdeauna o legătură fragilă. Esenţializat, ea s-a bazat pe fertilitatea femeii oferită în schimbul resurselor bărbatului. Contractul marital a fost normat religios şi social de-a lungul timpului în sensul protejării mamei şi a copilului prin limitarea libertăţii bărbatului de a-şi abandona familia prezentă şi de a-şi întemeia o alta. Astăzi, familia e percepută mai degrabă ca o celebrare a unirii sentimentale şi sexuale dintre doi parteneri, descriere care, evident, se potriveşte şi familiilor homosexuale. Cum s-a ajuns aici?
Printre altele, două explicaţii uluitor de simple ne redau perspectiva. În primul rând, controlul naşterilor, mult mai uşor de realizat astăzi, a produs o scădere dramatică a responsabilităţii masculine faţă de rezultatul sexului şi a permis bărbatului să-şi satisfacă liber orice instinct sau dorinţă sexuală. Aşa se explică sumar corelarea pozitivă dintre controlul sporit al naşterilor şi creşterea infi delităţii. În al doilea rând, intrarea femeii în câmpul muncii şi independenţa ei fi nanciară a scăzut responsabilitatea bărbatului faţă de nevoia de a-şi îngriji familia (femeia îşi poate creşte acum şi singură copiii) şi, din nou, responsabilitatea faţă de rezultatele infidelităţii (divorţ mai facil, nu mai există stresul pensiei alimentare sau al altor cheltuieli legate de creşterea copiilor...).
Dincolo de încercarea de a ne legitima, sub forma eliberării, lipsa de control în privinţa propriei sexualităţi, ar fi util să analizăm imaginea din fundalul controversei. Pe de o parte, natura fi inţei umane face imposibilă satisfacerea nevoilor emoţionale profunde exclusiv prin relaţii spontane. Pe de cealaltă parte, relaţiile profunde se instaurează doar atunci când drepturile şi obligaţiile ca membri ai familiei sunt preţuite. Oferta promoţională a ultimelor decenii - modelul bipartit „căsătorie + sex spontan (gratis)" - este utopică şi contra naturii. Simbioza poate părea că funcţionează, dar pe termen mediu şi lung duce la autodizolvarea uneia dintre cele două componente care nu pot fi niciodată reconciliate legitim sau natural.
În ultimele decenii, oamenii au fost educaţi să se elibereze de legăturile faţă de soţ/soţie, familii, vecini, locuri de muncă, biserici. Însă, odată eliberaţi, şi-au dat seama că nu pot să renunţe la nevoia de a se simţi totuşi conectaţi social. Marea descoperire este că divorţurile emoţionale de instituţiile sociale importante în viaţa individului îi accentuează acestuia singurătatea, dezorientarea şi simţământul neîmplinirii.
O societate construită în jurul informaţiei[1] tinde să accentueze evident două elemente importante în democraţia modernă - libertatea şi egalitatea. Libertatea şi egalitatea au cunoscut o explozie după prima jumătate a secolului al XX-lea. Revoluţia sexuală, revoluţia feministă, revoluţia homosexuală au marcat seria „eliberărilor" de până în anii '90. În acelaşi timp însă, lumea a cunoscut cea mai rapidă tranziţie socială la nivel global. Perioada a fost marcată de înrăutăţirea condiţiilor sociale, creşterea criminalităţii, declinul familiei şi pierderea încrederii în instituţii. Indiferent care au fost motivele, este limpede că au lucrat împreună.
Deşi dificil, se poate argumenta cu precauţie pentru existenţa unui numitor comun al acestor transformări sociale majore. Pentru tranziţiile de la munca fi zică, la cea preponderent intelectuală, de la o societate în care munceau doar bărbaţii la o societate în care muncesc ambele sexe, de la un consum pentru nevoie la o nevoie de consum, de la legăturile de grup la individualism, de la responsabilitate parentală la controlul naşterilor - o parte (cel puţin) a explicaţiei stă într-un produs rezidual al dezvoltării cunoaşterii şi tehnologiei. Creativitatea tehnologiei a devenit, într-un anumit sens, după cum se exprima Schumpeter, o „creativitate distructivă".
Oamenii au descoperit rapid că există probleme serioase legate de cultura individualistă în care desfiinţarea regulilor rămâne, virtual, singura regulă. Ceea ce observăm din realitatea cotidiană (rămâne să şi admitem) este că valorile morale şi sociale nu reprezintă nişte expresii ale restricţionării libertăţii sau egalităţii umane, ci un veritabil capital social vital interacţiunilor comunitare, oricare ar fi ele. Virtuţi precum sinceritate, reciprocitate şi loialitate sau fi delitate nu sunt doar valori morale - ele sunt convertibile în adevărate valori fi nanciare care ajută societatea să progreseze.
[1] Deşi era informaţiei este asociată cu adventul internetului, în realitate originile revoluţiei informatice se află în anii '60, ani cu rezonanţă şi din perspectiva revoluţiei feministe.
Recomandăm:
Papa Benedict al XVI-lea a amintit participanţilor la simpozionul despre abuzurile sexuale comise de clerici, ce se desfăşoară la Roma, că vindecarea victimelor este de o importanţă maximă şi trebuie să meargă în paralel cu însăşi înnoirea Bisericii. (Catholica.ro)Arhiepiscopul e Canterburry ia poziție împotriva eutanasiei
El a avertizat că orice lege care ar permite suicidul asistat ar fi un „dezastru" pentru Marea Britanie și ar fi ca și cum „s-ar declara legal că viața nu merită trăită." (Christian Telegraph)Confesiunea la biserică a unui bărbat ar putea fi folosită împotriva lui într-un proces
Un bărbat baptist i-a mărturisit pastorului său că atunci când avea 15 ani a agresat o fetiță de 9 ani. Mărturia sa ar putea fi folosită împotriva sa într-un proces de hărțuire sexuală. (CBS)Congresmeni nemulțumiți de „secularizarea" unui logo
Mai multe zeci de membri ai Congresului american sunt nemulțumiți că Aviația a înlăturat cuvântul „Dumnezeu" din logo-ul unui birou de achiziții. (Religion News)Religiozitatea, sursă a recuperării posttraumatice
Cercetarea întreprinsă de Raimar Kremer ne arată felul în care tradiţia protestantă contemporană, dincolo de variaţiile ei de opinie asupra anumitor realităţi (poziţie specifică ethosului protestant), poate contribui la teologia pastorală ecumenică. (Ziarul Lumina)
