PROTOfamilia şi PROMOfamilia
Editorial de Norel Iacob | decembrie 2009
E limpede că nu exisă familie fără sex (familia se naşte din relaţiile sexuale, prezente sau trecute). Chestiunea arzătoare este că familia, ca instituţie, reprezintă un mijloc de reglementare a sexului, pentru că determină cine trebuie şi cine nu trebuie să aibă relaţii sexuale şi cu cine. Ideea "odioasă" asociată familiei-instituţie este că nu există sex fără familie.
Sexul este forţa motrice a biologiei, iar puterea este cheia structurării sociale. După cum excelent ne-a sugerat Göran Therborn, în relaţiile umane sexul şi puterea sunt monede convertibile, transformându-se uşor una în cealaltă. Sexul poate aduce puterea (prin seducţie), iar puterea poate aduce sexul (prin forţă sau prin cumpărare).
În acest context, tendinţa refractară a celor mai mulţi oameni faţă de familie ca instituţie se bazează pe o confuzie. În mod curent, oamenii înţeleg familia-instituţie aproape exclusiv ca pe un set de reguli şi norme limitative, impuse social. Cu alte cuvinte, familia-instituţie este percepută ca familie „instituţionalizată", cu sensul peiorativ implicit.
Încă de acum aproape şapte decenii se propunea tranzitul familiei dinspre „instituţie" spre „tovărăşie", unde „tovărăşia" desemna pe atunci familia ai cărei membri ar dezvolta mai multă afecţiune reciprocă şi relaţiiprofunde. Propunerea a ilustrat un curent de gândire care accentuează sistematic conflictul dintre cele două imagini ale familiei. Prezumţia este că afectivitatea lipseşte în familiile-instituţie, în care există reguli - drepturi şi obligaţii. Cu alte cuvinte, dragostea nu face casă bună cu regulile. Dacă e dragoste atunci se presupune existenţa liberului schimb care se autoreglează. Dacă există reguli, atunci dragostea e vătămată, iar convieţuirea devine convenţie constrângătoare, cu efecte nocive asupra membrilor familiei.
A trecut suficient timp de la naşterea opoziţiei faţă de familia-instituţie, care, cu toate acestea, nu a dispărut, în principal datorită unei intuiţii de bun-simţ care funcţionează la nivelul masei populaţiei. Oamenii continuă să recunoască beneficiile unei legături matrimoniale instituţionale, în care soluţia optimă e echilibrul: familia condusă de dragoste trebuie să includă atât modelele relaţionale guvernate de drepturi şi obligaţii, cât şi o distribuire corectă a resurselor puterii între membrii familiei. Aşa funcţionează adevărata instituţie familială - nu patriarhală (condusă de putere), nu coabitaţională (condusă de sex).
Cultul iubirii, s-a născut abia pe la jumătatea secolului al XX-lea, în opoziţie cu relaţiile maritale. La origine stă ideea, perpetuată şi dezvoltată până la noi, că există o contradicţie clară între caracterul contractual şi voluntar al căsătoriei şi caracterul spontan, necontrolabil al iubirii-pasiune. Pasiunea, cu avântul ei irezistibil şi copleşitor, capabilă să trezească trăiri incredibile, e celebrată de atunci şi până astăzi ca un adevărat vis/ideal al iubirii şi sexualităţii. Manifestarea liberală a acestor impulsuri sentimentale şi sexuale a fost văzută ca o verigă esenţială în procesul valorizării femeii. Păstrarea castităţii premaritale a fost prima redută asediată şi ţinta primelor anunţuri profetice că morala iudeo-creştină îşi dă ultima suflare.
Ideea promovată prezintă indiciile unei fraude intelectuale. Adevărul este că revoluţia sexuală nu este neutră, nu aduce benefi cii egale femeilor şi bărbaţilor. în fapt, revoluţia sexuală a slujit intereselor bărbaţilor care şi-au urmat mai liber fanteziile sexuale şi astfel, în final, a limitat tocmai câştigul pe care femeile sperau să-l obţină prin eliberarea rolurile tradiţionale.
Recomandăm:
- Divorţul de argint, o caracteristică a cuplurilor formate în anii 70
- Anul harului sau anul oribilului - anul preotului catolic la final
- Căsătoriile gay au devenit legale în Islanda
- O treime dintre copii accesează site-uri porno înainte să împlinească vârsta de 10 ani
- Căsătoriile interreligioase cresc numeric, dar se destramă rapid
- Chinezii își ascund copiii de autorități
- Prima căsătorie gay în Portugalia
- Sclavia modernă - o plagă în România şi în lume
- Căsătoriile heterosexuale asigură viitorul umanităţii
- Masturbare, poziţii sexuale şi homosexualitate la orele de educaţie sexuală
- „Moment istoric” în America latină - Argentina a legalizat căsătoriile gay
- Căsătoria nu este între prioritățile femeii din România
- Spiritualitatea e primul criteriu pentru alegerea partenerului la musulmani
- Copiii învaţă în familie cum să fie bărbaţi şi femei
- Cea mai dificilă meserie pentru Obama - a fi tătic
- Peste 350.000 copii români au părinți plecați la muncă în străinătate
- Ursarii nu-și mai căsătoresc copiii de mici datorită unui pastor
- Cine sunt părinţii copilului tău?
- Doi străini la aceeaşi adresă
- CASTing pentru moralitate
- Divorţul, consecinţa căsătoriei?
- Casa ADRA - Un interviu cu Sorin Goleanu
- Sănătatea sexuală între dependenţă şi anorexie
- (Consume)rişti şi câştigi?
- Familia biblică – un reper pentru prezent şi viitor
- Familia cu ritm încetinit
- Studiu : Mamele drăgăstoase cresc imunitatea copiilor
- Toleranţă sporită faţă de căsătoriile homosexualilor, în SUA
- 50% dintre căsătorii sfârșesc în divorț - mit sau realitate?
- Portugalia ratifică legea căsătoriilor între homosexuali
- Copil, caut timp. De petrecut cu părinții
- Cea mai bună țară în care să fii mamă
- Familia românească după 20 de ani de capitalism
Comentarii
mariana | 27 aprilie 2010 15:52
FELICITARI - IMI PLACE REVISTA SI PREZENTARE SI CONTINUT - Referitor la articol am doua intrebari: 1- Este un articol construit in jurul informatiilor - sau - o concluzie verificata in si din viata reala familiala ? 2- Citi dintre cititori pot beneficia de mesajul articolului - informatia inteligent culeasa si inteligent transmisa are si capacitatea de a fii inteleasa si traita ? oricum - felicitari
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.