O radiografie a generozităţii

    Ce determină ţări precum Suedia, Norvegia, Danemarca sau Olanda să ofere peste 0,8% din venitul naţional brut ţărilor în curs de dezvoltare, în timp ce ţări precum Grecia, Italia, Japonia şi Statele Unite ale Americii nu contribuie cu mai mult de 0,2% din venitul naţional brut?

    O analiză sumară a contribuţiei pe care ţările industrializate o au la dezvoltarea ţărilor defavorizate dezvăluie o eterogenitate importantă. Ce se ascunde în spatele diferenţelor semnificative dintre ţări, pe care le înregistrează asistenţa oficială pentru dezvoltare (ODA) raportată la venitul naţional brut (VNB)?

    Este general acceptat faptul că puterea financiară se află printre principalii factori care determină generozitatea şi filantropia. O creştere a resurselor financiare, atât la nivel individual, cât şi la nivel agregat, macroeconomic, este o premisă a mobilizării mai mari în vederea sprijinirii ţărilor vecine sau mai sărace.Reciproca este, de asemenea, valabilă. Perioadelor de dificultăţi economice şi de instabilitate financiară le corespund scăderi vizibile ale nivelului donaţiilor. O explicaţie de felul acesta nu este însă suficientă, mai ales ţinând cont că în partea de jos a clasamentului se află Statele Unite şi Japonia, marile puteri economice ale lumii.

Factori care influenţează dărnicia

    Economic - Disponibilitatea de a oferi ajutor altor state este influenţată de percepţia oamenilor asupra situaţiei lor economice. Un studiu publicat recent[1] de Richard Ball într-o prestigioasă revistă cu profil economic evidenţia, pe baza unei analize econometrice, rolul important pe care îl are percepţia agregată a gradului de stabilitate şi securitate economică în răspunsul respectivei societăţi faţă de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. Ball a aşezat populaţiile din ţările studiate pe o scară care oscilează între polii „supravieţuire" şi „exprimarea sinelui". Indivizii din statele aflate la polul „supravieţuire" sunt caracterizaţi de o preocupare preponderent pentru aspectele materiale. În schimb, populaţia din ţările aflate la polul opus, care are asigurate nevoile de bază, caută împlinire în activităţi care nu se axează pe câştig sau profit. Societăţile în care exprimarea sinelui este mai accentuată sunt mai angajate în activism civic şi în luarea deciziilor politice, manifestând o toleranţă mai mare faţă de străini, grupuri etnice sau schimbare culturală. În astfel de societăţi, disponibilitatea de a oferi ajutor ţărilor defavorizate este mai mare, această disponibilitate exprimându-se şi dincolo de nivelul individual, în acţiuni ale guvernelor.

    Politic - Un alt factor important care influenţează dimensiunea ajutorului pe care statul îl oferă ţărilor în curs de dezvoltare este sistemul politic existent în ţara donatoare. Dustin Tingley arată într-un studiu recent[2] că o ideologie conservatoare la nivel politic este asociată cu donaţii/contribuţii mai scăzute către ţările sărace. Un guvern conservator preferă mai degrabă să ofere ajutor în funcţie de interesele geopolitice, fiind orientat de beneficiile directe pe care le poate obţine, pe când unul liberal este mai probabil să doneze potrivit principiilor sale egalitariste, conform cărora ajutorul extern este un factor care contribuie la dezvoltare.  

    Atunci când vorbim despre interesele geopolitice, cele mai stringente sunt cele legate de securitate. Cazuri cum sunt războiul din Kosovo sau foametea din Coreea de Nord din perioada 1998-2001 ilustrează cel mai bine astfel de condiţionări. Întrucât Kosovo se află în apropierea Uniunii Europene, exista riscul ca violenţa armată să se propage şi în alte ţări ale fostei Iugoslavii sau în Balcani. Astfel, ajutoarele oferite de Uniunea Europeană au fost o măsură de prevenire a escaladării conflictului. Un număr foarte mare de refugiaţi însemna creşterea riscului de producere a unor dezechilibre economice în ţările care i-ar fi găzduit. În Coreea de Nord, cea mai importantă contribuţie a venit din partea Statelor Unite. Dacă într-adevăr Coreea de Nord deţine arme nucleare, problemele ar fi putut avea repercusiuni asupra statelor vecine, fie din punct de vedere militar, fie dacă un număr foarte mare de persoane ar fi părăsit ţara, pentru a se refugia.

    Cultural - Dărnicia este modelată şi de factorii culturali. Viziunea unui individ cu privire la lucrurile importante în viaţă, cele care merită preţuirea lui, determină într-o măsură importantă maniera şi gradul în care acesta va contribui la schimbarea în bine a traiului celorlalţi. De asemenea, valorile majorităţii sunt transpuse la o scară globală, prin votul cetăţenilor, în politici guvernamentale. Richard Ball include în analiza sa un indicator al valorilor culturale ale statelor, referitor la autoritate şi norme, relaţii de familie şi/sau credinţe religioase, măsurătoarea fiind făcută pe o scară de la „tradiţional" la „raţional". În determinarea poziţionării unei societăţi pe această axă, au fost luate în considerare rezultatele obţinute în sondajele World Values, în perioada 1981-2007, cu privire la importanţa lui Dumnezeu în viziunea respondenţilor, concepţia despre avort, respectul pentru autoritate şi educarea copiilor în spiritul credinţei şi ascultării.

    Societăţile care au obţinut un scor apropiat de valoarea „tradiţional" sunt cele în care religia şi autoritatea divină sunt importante şi familia este apreciată. S-a observat că oamenii din astfel de sisteme au o pronunţată mândrie naţională, sunt mai degrabă de acord cu măsurile protecţioniste în comerţ şi nu consideră că problemele de mediu pot fi soluţionate de entităţi internaţionale. Ei discută foarte rar despre problemele politice şi promovează un conformism social. Cei din ţările poziţionate spre polul opus, cel „raţional", sunt mai puţin legaţi de propriile familii şi de îndeplinirea obligaţiilor consacrate, rezultate din astfel de relaţii. Ei sunt interesaţi de politică, discută cu prietenii despre politică şi au mai degrabă o orientare liberală.

    Cercetarea lui Ball indică faptul că secularismul reprezintă un factor care explică în mod semnificativ generozitatea unor state faţă de ţările defavorizate. Acest factor rămâne semnificativ chiar şi în prezenţa variabilelor de control pentru factorii economici şi politici, sugerând că valorile culturale au un impact direct, dincolo de posibilele implicaţii indirecte. Pare paradoxal şi este cu siguranţă un fenomen dificil de explicat.

    Unii autori subliniază că generozitatea faţă de semeni este o valoare fundamental creştină şi că generozitatea seculară se explică prin faptul că ţările considerate astăzi secularizate sunt ţări cu o istorie creştină importantă[3]. Chiar dacă acest fapt poate explica, în parte, originea generozităţii ţărilor seculare, el nu explică paradoxul ajutorului mai mic oferit de ţările „tradiţionaliste". O altă explicaţie ar fi faptul că studiul citat nu se ocupă de nivelul individual al implicării donatorilor în eforturi caritabile, ci de hotărârile luate la nivelul statelor, puterea de influenţă a cetăţenilor în ceea ce priveşte deciziile de utilizare a fondurilor publice putând varia. În sprijinul acestei idei vin şi sondajele de opinie, precum cele efectuate de Gallup[4] în perioada 2005-2009 în 145 de ţări. Sondajele relevă faptul că persoanele care participă în mod regulat la viaţa spirituală a comunităţii din care fac parte, indiferent de religie, sunt mai înclinate să facă donaţii spre deosebire de aparţinătorii pasivi (34% faţă de 26%). Deosebirile dintre cele două categorii sunt vizibile şi în cazul disponibilităţii pentru voluntariat în cadrul unor organizaţii nonprofit (26% faţă de 18%) sau pentru a ajuta persoane străine (50% faţă de 41%). Însă volumul global al filantropiei private nu reprezenta, la nivel mondial, în 2008, decât 16% din totalul ajutorului pentru dezvoltare oferit ţărilor defavorizate, 84% provenind din surse guvernamentale, potrivit datelor furnizate de OECD[5]. Chiar şi în ţări precum Statele Unite ale Americii, unde filantropia privată este un fenomen important, valoarea acesteia este estimată la 0,1% din venitul naţional brut, ceea ce nu modifică substanţial poziţia acestei ţări în topul mondial al donatorilor[6].

    Probabil că adevărata explicaţie a acestui fenomen trebuie mai degrabă căutată în rigiditatea tradiţionalismului religios, în ceea ce ar putea fi considerată autosuficienţa lumii creştine, care uneori este prea preocupată cu problemele proprii pentru a se interesa de cei care suferă în locuri îndepărtate. Generozitatea seculară se poate exprima prin flexibilitatea şi deschiderea mai mare a acestor societăţi faţă de problemele globale, printre care cele de mediu, de dezvoltare a ţărilor defavorizate. Ar putea fi vorba, de asemenea, după cum arăta autoarea Francie Ostrower[7], şi despre o filantropie a elitelor, a membrilor cu poziţii sociale superioare, care donează pentru a acumula „capital ce include prestigiu personal, bani, timp şi conexiuni" sociale.

[1] Richard Ball, „Cultural values and public policy: The case of international development aid", The Quaterly Review of Economics and Finance, nr. 50, februarie 2010. Cercetarea lui Ball analizează ajutorul financiar oferit ţărilor defavorizate de 22 de ţări donatoare, în perioada 1981-2007.

[2] Dustin Tingley, „Donors and domestic politics: Political influences on foreign aid", The Quaterly Review of Economics and Finance, nr. 50, februarie 2010

[3] Robert Campbell Roberts, William Jay Wood, W. Jay Wood, „Intellectual virtues: an essay in regulative epistemology", Oxford University Press, 2007

[4] http://www.gallup.com

[5] OECD, „Development Cooperation Report, 2010

[6] Ibidem.

[7] Francie Ostrower, Why the Wealthy Give. The Culture of Elite Philanthropy, Princeton University Press, 1995, p. 48 

Taguri:

voluntariat, darnicie, sprijin, filantropie, interese,

Recomandăm:

• Gates pierde locul I în topul Forbes din cauza filantropiei
• Nu suntem singuri pe pământ - Un interviu cu dr. Violeta Piţurlea
• Trăiește cu 30$ pe lună pentru o cauză nobilă
• Banca de alimente a ajutat 37.000 de familii
• 2011 va fi Anul European al Voluntariatului
• Vulpea nu mai poate păcăli ursul. Dar poate se lasă el...