O călătorie dinspre centrul Pământului

    Promisiunile despre darul vieţii eterne pe care Dumnezeu îl va oferi celor credincioşi stau în Biblie alături de anunţarea pedepsirii celor care nu recunosc autoritatea Creatorului. Această pedeapsă este descrisă în termenii „focului Iadului" (Matei 18:9). Mustrându-i pe cărturarii şi fariseii timpului Său, Iisus i-a întrebat: „Cum veţi scăpa de condamnarea la Iad?" (Matei 23:33), iar în una dintre pildele Sale a descris judecata ca pe o segregare a omenirii în două categorii - cei care vor sta la dreapta şi la stânga Judecătorului divin. „Apoi le va zice celor din stânga: Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit pentru diavolul şi îngerii lui" (Matei 25:41, subl. adăugită). Aşadar, nu există nicio îndoială privind realitatea pedepsei şi a Iadului. Sunt însă numeroase interpretări despre caracterul fizic şi temporal al acestui loc.

    Iadul veşnic, unde „viermele nu moare şi focul nu se stinge" (Marcu 9:48) şi unde Satan şi cei ce l-au ales pe el „vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor" (Apocalipsa 20:10), este un subiect care îi face pe mulţi să pună la îndoială dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu. Indiferent cât de grave au fost greşelile şi păcatele unui om, într-o viaţă destul de scurtă, o pedeapsă care să dureze la nesfârşit, „în vecii vecilor", ar fi o nedreptate în sine. Conceptul Iadului etern „neglijează prin extremismul său realitatea gradelor diferite ale bunătăţii sau răutăţii umane"[5]. Calvarul omului nu poate fi mai mare decât Calvarul Fiului omului. Iar Dumnezeul care pedepseşte - capital! - nu este un Dumnezeu care torturează la nesfârşit. Pedeapsa şi tortura sunt realităţi aparte, care nu ar trebui confundate.

    După cum constata teologul Robert Odom, cuvântul „veşnic" nu are întotdeauna, în Biblie, sens literal. Regele David spunea despre sine: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, m-a ales pe mine din toată familia mea ca să fiu rege peste Israel pe vecie" (2 Cronici 28:4). O interpretare literală ar însemna ca David să fie astăzi în viaţă. Este şi mai relevant exemplul cetăţilor Sodoma şi Gomora, nimicite prin foc de Dumnezeu. Câteva secole mai târziu, Iuda, unul dintre autorii Noului Testament, îi amintea în scurta lui epistolă pe „cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi" şi care „sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic" (Iuda 7, subl. adăugită). Cetăţile respective au dispărut însă demult, iar focul care le-a nimicit s-a stins. „Focul veşnic" înseamnă, de fapt, consecinţe eterne. Focul distruge, iar efectele sale durează etern. Acest mod de înţelegere a eternităţii Iadului concordă cu afirmaţia apostolului Pavel potrivit căreia „plata păcatului este moartea" (Romani 6:23), nu tortura veşnică.

Cine pedepseşte?

    Nikolaos Matsoukas, profesor de teologie dogmatică la Universitatea din Tesalonic, considera fundamentală „ideea - apărută la Augustin şi dezvoltată de teologia scolastică - conform căreia Satana este organul pedepsitor al dreptăţii jignite a lui Dumnezeu"[6]. Şi în concepţiile populare, diavolul apare ca o fiinţă răutăcioasă care îi chinuieşte în Iad pe păcătoşi. Altfel spus, doctrina Iadului veşnic a născut o nouă eroare, respectiv teoria că Satan este însărcinat de Dumnezeu să execute sentinţa împotriva păcătoşilor, idee reflectată în poemul Paradisul pierdut, în care Satan zice despre Iad: „Aici, noi vom fi liberi cel puţin: / Nu-i place Atotputernicului locul, / Şi n-o să ne alunge, iar eu cred / Că face să domneşti şi-n iad: mai bine / Stăpân în iad, decât slugoi în rai..."[7] Aceasta naşte însă o altă dificultate: Satan, care este sursa primară a răului, nu va fi pedepsit? Cartea Apocalipsei (20:10) anunţă pedepsirea lui viitoare - „Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă..." Biblia nu spune nimic despre învestirea diavolului în funcţia de torţionar-şef al Iadului, ci anunţă aruncarea lui în acest loc.

Iadul nu este, ci va fi

    În prezent, Iadul nu există, Iisus Însuşi plasându-l într-un moment viitor, asociat cu a doua Sa venire. Răsplata şi pedeapsa - Raiul şi Iadul - vor fi acordate „când Fiul Omului va veni în slava Sa" (Matei 25:31). Teologul Ekkehardt Mueller considera că „distrugerea eternă este un eveniment viitor, conexat cu a doua venire a lui Christos. De aceea, Iadul este deocamdată o realitate viitoare"[8]. O altă afirmaţie a lui Iisus care confirmă acest lucru poate fi găsită în Evanghelia lui Ioan: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară - cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată" (5:28,29). Deci judecata nu a avut încă loc. Ca realitate viitoare, Iadul trebuie interpretat mai degrabă în termenii pedepsei divine. Dumnezeu va pedepsi, dar nu-Şi va găsi satisfacţia în torturarea eternă a unor creaturi care sunt, oricum, neînsemnate în raport cu măreţia Lui. Iadul va fi real în timp şi spaţiu, însă într-un timp limitat şi într-un spaţiu care va fi restaurat. La revenirea lui Christos pe pământ, potrivit profeţiei apocaliptice, păcătoşii se vor ridica „la orizontul pământului" împotriva lui Dumnezeu. „Atunci a coborât foc din cer şi i-a mistuit" (Apocalipsa 20:9). Executarea pedepsei se va face pe pământ, nu undeva în subteran, şi va însemna moartea celor ce L-au respins pe Dumnezeu. Nu Iadul aparţine deformărilor teologice din Evul Mediu, ci „veşnicia" lui. Este cert că se pot găsi argumente raţionale şi pentru susţinerea caracterului etern al Iadului, însă dragostea lui Dumnezeu pentru om, relevată prin moartea pe cruce a Fiului, surprinde şi contrazice logica înţelegerii umane. Cine se teme de Iad nu merită Raiul.

[5] Michael Stoeber, Reclaiming Theodicy. Reflections on Suffering, Compassion and Spiritual Transformation, Palgrave Macmillan, 2005, p. 85

[6] Nikolaos Matsoukas, Teologie Dogmatică şi Simbolică. Demonologia, Bucureşti, Editura Bizantină, 2002, p. 115, 116

[7] John Milton, Scrieri alese, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1959, p. 76, 77

[8] Ekkehardt Mueller, „Watch Out for Hell", Biblical Research Institute

Taguri:

iad, tartar, hades, foc, chin,

Recomandăm:

• Creștinii chinezi, pregătiți să lupte pentru Paște
• China va prelua supremația economică a lumii în 2016
• China alocă 95 mld. $ pentru ordinea publică
• „Cale ferată-rival” pentru Canalul Panama
• China a devenit a doua economie mondială
• China: instructor de Biblie arestat de poliţie
• Partidul Comunist din China sărbătorește 90 de ani