Nu totul este de vânzare
Social de Adrian Bocăneanu | decembrie 2009
Prima urgenţă - educaţia potenţialilor cumpărători
Autorităţile suedeze au sesizat corect că elementul critic - şi cel mai neglijat - este reprezentat de clienţi. Lipsa cumpărătorilor ar micşora, pentru femei, tentaţia de a intra în reţelele de prostituţie şi ar anihila afacerile oneroase ale traficanţilor şi ale proxeneţilor. Cumpărarea de servicii sexuale nu răspunde niciunei nevoi reale, ci este o alegere. Clienţii sunt oameni pe care nici sărăcia, nici obligaţia de a-şi întreţine copiii sau de a-şi îngriji părinţii bolnavi nu îi determină să apeleze la serviciile oferite de prostituate. Dimpotrivă, clienţii sunt cei ale caror venituri le permit astfel de „achiziţii". Clienţii nu sunt bătuţi, nu sunt şantajaţi, nu sunt ţinuţi în sclavie. Ei au suficient de multă libertate, încât să aleagă, să negocieze, să ceară şi să pretindă satisfacerea propriilor plăceri. Potrivit unui studiu citat de Kristof şi WuDunn, în cele mai sărace familii de pe glob, bărbaţii cheltuiesc în medie de zece ori mai mult pentru plăcerile lor (alcool, prostituate, dulciuri şi petreceri) decât pentru educaţia propriilor copii. Mulţi clienţi sunt căsătoriţi, dar caută ceva nou, care să-i scoată din rutină. Unii sunt stimulaţi tocmai de latura aventuroasă, de pericolul potenţial al acestor relaţii.
Numeroase studii [7] au fost realizate în diferite state ale lumii cu privire la numărul, vârsta şi profilul social al celor care cumpără servicii sexuale. O cercetare efectuată în Norvegia, în 1989, arăta că 13% dintre bărbaţi au apelat la serviciile unei prostituate cel puţin o dată în viaţă, o mică parte dintre ei fiind clienţi obişnuiţi. Un studiu major realizat în Statele Unite, în 1992, indica faptul că 16% dintre bărbaţi au fost clienţii unei prostituate, cu o diferenţă remarcabilă (de 3 la 1) între bărbaţii care au fost înrolaţi în armată şi civili. Rezultatele pentru alte ţări variază între 6,8% pentru Marea Britanie (1991), 10% pentru Rusia (1996), 14% pentru Olanda (1989), 19% pentru Elveţia (1996), 39% pentru Spania (1992) şi 61% pentru Porto Rico (1998). Pentru fiecare dintre aceste ţări, procentele prezentate se traduc în milioane şi milioane de cumpărători.
Deşi variază de la un studiu la altul, numărul bărbaţilor căsătoriţi care cumpără serviciile unei prostituate este îngrijorător de mare. Statutul economic, nivelul educaţional şi apartenenţa religioasă sunt, de asemenea, foarte variate. Periodic, mass-media îndreaptă atenţia asupra unor personalităţi de cel mai înalt rang din lumea politică, din mediul de afaceri, din lumea artistică şi chiar religioasă, a căror viaţă dublă este expusă şi a căror carieră este ruinată de ipocrizie şi duplicitate.
Din nefericire, eforturile de educare a milioanelor de potenţiali clienţi din România au fost minime. Efectul rezidual al moralităţii tradiţionale nu reprezintă o barieră suficientă, mai ales că, până după al Doilea Război Mondial, casele de toleranţă erau o realitate familiară în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării. Mentalităţile de tip patriarhal sunt încă puternice şi probabil că tocmai aici trebuie realizate primele schimbări.
În plus, sursele de influenţă nefastă sunt mai puternice şi mai bine finanţate decât cele care urmăresc o influenţă pozitivă. Mass-media românească are o contribuţie negativă în acest sens, în condiţiile în care multe publicaţii, accesibile chiar şi minorilor, au conţinut sexual explicit: „40% din paginile unui ziar de cea mai mare circulaţie conţin imagini cu femei, cu un mesaj foarte provocator"[8] .
Momentul este crucial pentru iniţierea unui efort educativ concertat şi bine susţinut. Este perioada când se formează tiparele de conduită pentru o nouă societate de consum. Dacă în trecut existau bani, dar lipseau produsele şi serviciile, furnizorii controlându-i pe clienţi, astăzi situaţia s-a schimbat în sens pozitiv. Cel care plăteşte consideră că are dreptul să primească produse şi servicii de calitate. Se dezvoltă însă şi mentalitatea că un client are dreptul la tot ce se poate obţine prin plată, pentru că orice se măsoară în bani. Ideea că „totul e de vânzare" este greşită. Este imoral să cumperi servicii despre care ştii sau trebuie să ştii că implică abuzuri, discriminări, şantaj şi sclavie. În condiţiile în care turiştii români călătoresc tot mai mult în străinătate, se constată că printre destinaţiile turistice preferate nu se numără doar plajele mediteraneene sau pârtiile din Austria, ci şi Amsterdamul, Thailanda sau Indonezia, recunoscute pentru serviciile sexuale oferite. Pare că se conturează o mentalitate complet lipsită de repere morale, iar situaţia se va agrava dacă nu se iau măsuri urgente în acest sens.
Prevenirea intrării în prostituţie
Deşi nu este o regulă absolută, de cele mai multe ori femeile ajung să se prostitueze din cauza unor condiţii nefavorabile, de criză, care le vulnerabilizează în faţa traficanţilor şi proxeneţilor. Fuga din familii disfuncţionale în căutarea unei libertăţi iluzorii, încercarea de a scăpa de sărăcie sau părăsirea locuinţei concubinului din cauza abuzurilor lasă fără adăpost şi fără mijloace de trai, dezorientate şi disperate, multe fete şi femei care ajung să accepte ceea ce ar fi fost de neconceput. Exploatatorii profită de situaţie pentru a le crea o anumită dependenţă, oferindu-le protecţie în faţa clienţilor violenţi sau asigurându-le droguri. Conform unui studiu efectuat în Statele Unite, unul din trei copii fugiţi de acasă este expus tentativelor de racolare în reţele de prostituţie în primele 48 de ore petrecute pe stradă.[9]
Multe mii de fete şi femei au fost distruse, victime naive sau slabe ale perversităţii şi brutalităţii semenilor lor. Nimeni nu ar mai trebui lăsat în această ignoranţă periculoasă. Ele trebuie ajutate să îşi dezvolte o personalitate demnă, matură, care integrează sexualitatea, nu o izolează pentru a fi abuzată, exploatată sau traficată. Este important ca fetele să fie învăţate că au dreptul şi obligaţia să spună „nu" oricărei tentative de încălcare a valorilor şi convingerilor, că nu trebuie să tăinuiască propunerile dezonorante şi şantajul, ci să fie pregătite să ceară ajutor din surse sigure.
Ofertele de locuri de muncă sunt o cale uzuală de racolare a victimelor traficului de persoane şi prostituţiei, iar fetele trebuie învăţate să recunoască indiciile unei posibile exploatări sexuale, să nu intre în niciun aranjament dubios sau ilegal şi să obţină ajutor atunci când pericolul apare acolo unde nimic n-a dat de bănuit. În special fetele din medii sărace, din familii dezorganizate, abuzive, trebuie să fie educate pentru protecţia lor.
De la mentalitatea de supravieţuire la asumarea responsabilităţii sociale
Prostituţia, proxenetismul şi traficul sunt realităţi pe care cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări aleg să le ignore. Blamarea victimelor este mai convenabilă decât confruntarea şi demontarea unui sistem infracţional cu rădăcini adânci în mentalitatea populară şi cu ramificaţii nebănuite, a căror miză înseamnă sume uriaşe, libertatea sau chiar viaţa. Dacă în comunism ne obişnuiserăm să trăim viaţa pe cont propriu, mulţumiţi că putem supravieţui şi fără să ne complicăm existenţa prin asumarea răspunderii pentru alţii, acum, două decenii mai târziu, este obligatoriu să renunţăm la mentalitatea de supravieţuire şi să ne asumăm o mentalitate de responsabilitate şi de servire socială.
„Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi. Dacă zici: 'Ah! N-am ştiut!' ... crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău?" Proverbe 24:11,12
Orice abordare unilaterală sau fragmentară a unui subiect atât de complicat şi ramificat nu va fi de natură să conducă la soluţii viabile. Procesul legislativ trebuie să pornească de la valori morale care trebuie să fie apărate şi promovate - demnitatea persoanei umane, dreptul la decizie cu privire la propria persoană, obligaţia societăţii de a sprijini persoanele vulnerabile şi a nu le lăsa la discreţia indivizilor sau grupurilor fără scrupule, interesate doar de câştig. Dacă o lege cu privire la acest subiect nu reflectă aceste valori fundamentale, ea va însemna perpetuarea sau mărirea unei breşe morale fatale în sistemul legal al statului român.
Întemeietorul credinţei creştine, Iisus Christos, ne-a lăsat o moştenire preţioasă care să ne formeze gândirea şi practica în acest domeniu. Modul în care S-a confruntat cu un caz de prostituţie cu multe conotaţii religioase, sociale şi mai ales politice este o sursă extraordinară de inspiraţie: refuzul de a adopta o poziţie judiciară în lipsa bărbatului care fusese clientul prostituatei, denunţarea caracterului sistemic al acestei infracţiuni (toţi acuzatorii erau implicaţi prin păcate pe care Iisus li le-a pus sub ochi, scrise pe nisip) şi, mai presus de toate, eliberarea, reabilitarea şi împuternicirea femeii pentru o viaţă nouă.
Înainte de toate trebuie răspuns la întrebarea: Ce fel de ţară construim pentru viitor? Şi apoi totul trebuie scris şi plănuit în sensul acestei viziuni - chiar dacă realizarea va necesita ani şi ani.
Faptul că populaţia României este încă receptivă la dimensiunea creştină a unei teme de natură socială este un avantaj care trebuie folosit.
[7] Andrea Di Nicola, Andrea Cauduro, Marco Lombardi şi Paolo Ruspini (editori), Prostitution and Human Trafficking - Focus on Clients, Springer, 2009
[8] Din studiul „Romania: Emerging Market for Trafficking - Clients and Trafficked Women in Romania" realizat de Institutul de Criminalistică al României şi inclus în volumul Prostitution and Human Trafficking, p. 155
[9] „Sexual exploitation alive in America; churches can end it", Associated Baptist Press
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.