Nu totul este de vânzare
Social de Adrian Bocăneanu | decembrie 2009
O abordare diferită
Drepturile femeii la tratament egal şi nediscriminatoriu sunt parte integrantă şi indivizibilă a drepturilor omului. Discriminarea şi violenţa îndreptate împotriva femeilor nu ţin atât de mult de clasă, religie, rasă, vârstă, statut economic sau orientare politică, ci de faptul că sunt femei. Manifestările variază de la discriminare la locul de muncă şi hărţuire, la umilire, intimidare, brutalitate, viol, avortarea fetuşilor sau uciderea nou-născuţilor de sex feminin, la crimele de onoare şi arderea văduvelor împreună cu soţul decedat. „Statisticile globale privind abuzul asupra fetelor sunt năucitoare. Mai multe fete au fost omorâte în ultimii 50 de ani doar din cauza faptului că erau fete, decât toţi bărbaţii care au fost ucişi în toate războaiele secolului al XX-lea"[6]. Acest „gen-o-cid" de rutină ucide în fiecare deceniu mai multe fete decât au fost oameni omorâţi în toate genocidurile secolului al XX-lea. Acesta este contextul mai larg în care trebuie discutat subiectul prostituţiei.
Comunitatea internaţională recunoaşte tot mai mult prostituţia ca manifestare a violenţei masculine faţă de femei. Desigur, adeseori femeile nu sunt victimele acestui tratament, ci îl susţin chiar ele şi îl perpetuează. „Înseşi femeile absorb şi transmit valori misogine, la fel cum o fac şi bărbaţii. Nu trăim într-o lume clar separată în bărbaţi tiranici şi femei victimizate, ci într-un sistem confuz de practici sociale opresive, susţinute atât de bărbaţi, cât şi de femei", susţin Kristof şi WuDunn. Femeile îi favorizează pe băieţii lor în dauna fetelor în ce priveşte educaţia şi tratamentul medical, tot ele având o conduită aspră faţă de nurori şi avortează mai ales când este vorba de fete.
„Fiecare mişcare şi fiecare organizaţie pentru justiţie socială au, sau ar trebui să aibă, interesul de a recunoaşte şi combate exploatarea sexuală. Sistemele de prostituţie îşi bazează puterea pe vulnerabilitatea economică, socială şi fizică a fetelor şi a femeilor, consolidând în acest mod ideea că fetele şi femeile sunt obiecte sexuale. Exploatarea sexuală există din cauza oamenilor care vor să folosească sau să-i exploateze pe alţii şi pentru că societatea permite ca acest lucru să aibă loc", se preciza într-un raport al organizaţiei Standing Against Global Exploitation (SAGE), din 2005. Abordarea prostituţiei din această perspectivă oferă cea mai solidă bază filosofică şi legislativă.
Modelul suedez
Autorităţile suedeze au abordat chestiunea prostituţiei în contextul unui efort cuprinzător de promovare a egalităţii între sexe. S-au efectuat numeroase studii asupra violenţei îndreptate împotriva femeilor, prostituţia fiind privită ca formă de violenţă sexualizată asupra femeilor. După multe pregătiri, legislaţia împotriva prostituţiei a intrat în vigoare în 1999, ca parte a legii privind violenţa împotriva femeilor. „Legea a fost promulgată deoarece s-a considerat că lupta împotriva prostituţiei reprezintă un interes naţional al Suediei. S-a constatat că prostituţia afectează în mod sever atât indivizii, cât şi societatea în ansamblu. Este, de asemenea, foarte obişnuit ca prostituţia să fie asociată cu alte forme de delincvenţă, cum ar fi proxenetismul, consumul de droguri, agresiunea şi violenţa", afirmă Albert Kueller, asociat al Ambasadei Suediei la Bucureşti.
Elementul principal şi oarecum surprinzător al legii suedeze constă în incriminarea cumpărării de servicii sexuale. Kueller explică mai departe: „S-a mizat pe faptul că interzicerea cumpărării de servicii sexuale îi va descuraja pe clienţi, ducând la reducerea cumpărătorilor şi, astfel, la reducerea prostituţiei. În studiile care au precedat adoptarea legii a existat şi o sugestie de incriminare a vânzării de servicii sexuale. Această prevedere a fost îndepărtată din forma finală a legii, pentru că s-a considerat că nu este raţional să-l condamni pe vânzător, care de cele mai multe ori este partea slabă într-o relaţie şi este folosit în mod obişnuit de cumpărător pentru a-şi satisface nevoile sexuale".
Astfel, cumpărarea de servicii sexuale a devenit ilegală, în timp ce vânzarea, nu. Dar foarte important este al treilea element al legislaţiei suedeze împotriva prostituţiei, respectiv susţinerea financiară substanţială a programelor sociale de ajutorare a prostituatelor care doresc să iasă din comerţul sexual. Foarte semnificativ, adoptarea acestei legislaţii a fost bazată pe un amplu program de educaţie a publicului. Legislaţia a fost explicată temeinic, ceea ce a dus la un grad absolut remarcabil de aprobare din partea populaţiei (80%, conform unui studiu). Procesul educativ a fost urmărit consecvent pentru ca mesajul central să transforme gândirea şi conduita tuturor: prostituţia este o manifestare de violenţă masculină asupra femeilor. Cumpărătorul/exploatatorul trebuie să fie pedepsit, iar victima/prostituata trebuie să fie ajutată. Succesul programului de educaţie este ilustrat de faptul că numărul celor urmăriţi pentru cumpărarea de servicii sexuale a fost foarte mic, ceea ce sugerează că a avut loc o schimbare în conduita bărbaţilor cu privire la prostituţie.
Ideea că ”totul este de vânzare” este greșită. Este imoral să cumperi servicii despre care știi, sau trebuie să știi, că implică abuzuri, dscriminări, șantaj și sclavie.
Implementarea unei strategii atât de originale nu a fost lipsită de dificultăţi, dar procesul a fost urmărit cu multă atenţie şi au fost adoptate din mers măsuri de corectare şi completare, în mod special în privinţa luptei împotriva traficului de persoane. Astfel, numărul de femei şi fete traficate pentru sex în Suedia s-a stabilizat între 200 şi 400 anual, în timp ce în ţara vecină, Finlanda, cu o populaţie mai mică, cifra anuală se situează între 15.000 şi 17.000. Se consideră că numărul de prostituate de stradă, în Stockholm, s-a redus cu două treimi, iar numărul cumpărătorilor de sex a scăzut (atenţie!) cu 80%.
Nu este negată posibilitatea adaptării parţiale a prostituţiei la noua legislaţie în vigoare. Probabil că are loc o disimulare cu ajutorul internetului, dar un lucru este indiscutabil: legea şi eforturile educaţionale au determinat o reducere drastică a traficului de fiinţe umane şi a numărului consumatorilor de servicii sexuale. Între timp, o legislaţie asemănătoare a fost adoptată în Norvegia şi Islanda, urmând ca alte ţări să implementeze un model similar.
[6] Nicholas Kristof şi Sheryl WuDunn, Half the Sky: Turning Oppression Into Opportunity for Women Worldwide, Knopf, 2009, p. 8
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.