Miracolul vindecării prin obișnuit

Oamenii religioşi cred în rezultatele pozitive ale credinţei lor în Dumnezeu. În general, la nivelul populaţiei, există o aşteptare răspândită ca oamenii credincioşi să o ducă bine, să fie mai sănătoşi, iar cei răi să aibă parte de necazuri, boli şi pedepse. Realitatea este însă mult mai complexă, cu aspecte contrare acestor aşteptări. Cât de folositoare este credinţa religioasă pentru sănătate sau pentru vindecarea bolnavilor?

Când vorbim despre religie ne referim la un set de credinţe, ritualuri şi practici identificate într-o comunitate de credincioşi. În general, se consideră că religia înseamnă aderarea la credinţele şi practicile unei instituţii religioase, în timp ce spiritualitatea e înţeleasă ca experienţă personală, subiectivă. Din acest motiv, chiar când vorbim despre credincioşi ca membri ai unei organizaţii religioase, nu trebuie să trecem cu vederea aspectul personal al experienţei spirituale, care de cele mai multe ori are o mai mare influenţă asupra vieţii individului decât apartenenţa la o anumită comunitate religioasă.

Religia favorizează sănătatea

Diverse studii confirmă că persoanele credincioase rezistă mai bine în faţa bolilor. Într-o lucrare publicată în 2003,¹ au fost trecute în revistă rezultatele mai multor studii despre relaţia dintre religiozitate şi sănătate fizică. Aşa cum era de aşteptat, religia/spiritualitatea are un impact semnificativ asupra sănătăţii. Subiecţii implicaţi activ în viaţa bisericii au dovedit o longevitate mai mare şi o capacitate sporită de refacere în caz de boală. Cercetătorii susţin că nu e nimic miraculos în acest lucru. Responsabilă pentru efectul descris ar fi starea de bine psiho-afectivă a individului, derivată din credinţa religioasă. Implicarea în activităţile bisericii (participarea la slujbele religioase, slujirea voluntară pentru ajutorarea altora) îi oferă credinciosului sentimentul valorii personale, esenţial pentru o sănătate bună.

Apoi trebuie amintit că apartenenţa religioasă în sine determină direct stilul de viaţă şi, implicit, starea generală de sănătate a individului. La unele grupări religioase, este interzis consumul de alcool, tutun şi droguri. Multe alte organizaţii religioase descurajează consumul de substanţe sau alimente dăunătoare. Întrucât multe dintre afecţiunile fizice sunt generate de consumul de alcool, de tutun sau droguri, este uşor de intuit că în rândul comunităţilor de credincioşi numărul acestor probleme de sănătate este mai redus.

Unul dintre cele mai reprezentative studii în acest sens prezintă cazul adventiştilor de ziua a şaptea, care împărtăşesc valorile creştine generale, dar se disting prin accentul pe care îl pun pe sănătate, derivat dintr-o abordare teocentrică a stilului de viaţă. Studiile au arătat că starea generală de sănătate este superioară în cazul adventiştilor, care au şi o longevitate peste media generală. Această stare de fapt este explicată de stilul de viaţă al membrilor acestei comunităţi religioase. Adventiştii sunt cunoscuţi pentru abstinenţa strictă de la fumat, consum de alcool sau alte droguri, pentru excluderea din alimentaţie a cărnii de porc, precum şi pentru promovarea unui regim alimentar vegetarian.

Este cert că religia are o influenţă pozitivă asupra stării de bine a persoanei. Credinţa stimulează optimismul, iar închinarea oferă oportunitatea trăirii unor sentimente benefice sănătăţii. Apartenenţa la un grup religios oferă un imbold cenzurării comportamentului deviant, creând oportunitatea stabilirii unor relaţii sociale sănătoase, cu efecte pozitive, în general, dar mai ales în perioadele de traumă sau post-traumă.

Puterea vindecătoare a credinţei

Oamenii de ştiinţă şi teologii cad de acord în privinţa faptului că universul funcţionează după legi consecvente şi durabile. De fapt, dintr-o perspectivă teologică, ignorarea legilor naturale este sinonimă cu ignorarea legilor divine. Din acest punct de vedere, preocuparea pentru păstrarea sănătăţii este sacră cel puţin în aceeaşi măsură în care este sacră rugăciunea pentru vindecarea unui bolnav. Istoria a reţinut însă şi ocazii în care Dumnezeu a oferit darul miraculos al vindecării. Vindecarea prin intermediul credinţei este un concept potrivit căruia boala poate fi învinsă prin încrederea în Dumnezeu. Invocarea puterii divine se face prin rugăciuni sau alte ritualuri. Astfel de practici sunt comune tuturor religiilor de pe glob şi, indubitabil, se pot constata cazuri de vindecare prin intermediul ritualurilor religioase fără a exista limite la un anumit cult.

Dar poate fi folosită rugăciunea ca instrument de vindecare şi tratament? Louis Rose, un psihiatru britanic, a investigat sute de cazuri a ceea ce în limbaj comun sunt numite «vindecări miraculoase». În cartea Faith Healing (Vindecarea prin credinţă), publicată în 1971, ajungea la următoarea concluzie: „Nu am avut succes. După aproape 20 de ani de muncă nu am găsit încă o «vindecare miraculoasă» şi fără aceasta nu pot fi convins de eficacitatea a ceea ce, în limbaj comun, se numeşte «vindecare prin credinţă»" Problema se adânceşte şi mai mult dacă ne gândim că, în ultimele trei decenii, în Statele Unite² au decedat peste 200 de copii din cauza unor afecţiuni tratabile, întrucât părinţii s-au bazat pe puterea vindecătoare a credinţei, refuzând tratamentele convenţionale.

Pe de altă parte, cardiologul Randolph C. Byrd³ a publicat într-o revistă de specialitate (1988) poate cel mai celebru studiu care susţine utilitatea rugăciunii de mijlocire pentru bolnavi. Experimentul dublu-orb⁴ a dovedit că pacienţii pentru care s-au făcut rugăciuni s-au simţit mult mai bine decât ceilalţi. Validitatea studiului a fost atacată în repetate rânduri, o mulţime de critici fiind aduse inclusiv jurnalului medical care a publicat un astfel de studiu. În decursul anilor, diverse experimente au confirmat⁵ sau au infirmat⁶ puterea de vindecare a rugăciunii.

Vestea proastă pentru cercetători constă în faptul că vindecarea miraculoasă este un fenomen care nu se întâmplă după un anume model matematic - altfel nu ar mai fi minune. Fiind deci imposibil de reprodus la cerere în laborator, ea nu poate face obiectul cercetării ştiinţifice. Pe de altă parte, cum ar putea fi folosite instrumentele de cercetare în analizarea unui fenomen spiritual? În situaţia de faţă e ca şi când, cu ajutorul unui şubler, s-ar verifica acurateţea gramaticală a unui text. S-ar putea ca abordarea materialistă a cercetătorilor să trunchieze complexitatea procesului vindecării şi să impună o definire limitată a ceea ce numim vindecări miraculoase?

1L. H. Powell, L. Shahabi, C. E. Thoresen, „Religion and spirituality: linkage to physical health", American Psychologist, nr. 58 (1), 2003, p. 36-52

2„Faith Healing. Making Treatment Decisions", American Cancer Society, 15 iunie 2009

3R. C. Byrd, „Positive therapeutic effects of intercessory prayer in a coronary care unit population", Southern Medical Journal, nr. 81, 2003, p. 826-829

4Experimentul dublu-orb este un tip de experiment terapeutic clinic în cursul căruia atât medicul, cât şi pacienţii nu cunosc natura medicamentelor (sau procedurilor) utilizate, pentru evitarea fenomenelor de sugestie şi autosugestie care pot modifica aprecierea corectă a eficienţei tratamentului. În cazul amintit, nici medicii şi nici pacienţii nu ştiau care sunt cei pentru care se făceau rugăciuni.

5W. S. Harris, M. Gowda, J. W. Kolb, C. P. Strychacz, J. L. Vacek, P. G. Jones, A. Forker, J. H. O'Keefe, and B. D. McCallister, „A Randomized, Controlled Trial of the Effects of Remote, Intercessory Prayer on Outcomes in Patients Admitted to the Coronary Care Unit", Arch Intern Med, nr. 159, 1999, p. 2273-2278

6H. Benson, J. A. Dusek, J. B. Sherwood, P. Lam, C. F. Bethea, W. Carpenter, S. Levitsky, P. C. Hill, D. W. Clem Jr., M. K. Jain, D. Drumel, S. L. Kopecky, P. S. Mueller, D. Marek, S. Rollins, P. L. Hibberd, „Study of the Therapeutic Effects of Intercessory Prayer (STEP) in cardiac bypass patients: a multicenter randomized trial of uncertainty and certainty of receiving intercessory prayer", American Heart Journal, nr. 151, 2006, p. 934-942

Taguri:

miracol, vindecare, religie, autosugestie, sarlatan,

Recomandăm:

• Preşedinţii moderni, în afara bisericilor
• Analiză: Cât de real este fenomenul "de-botezării" lumii?
• Reclame cu „Dumnezeu poate vindeca”, interzise de ASA
• Raport: creştinismul se mută din Europa în Africa
• Naşterea lui Iisus, în direct pe Facebook
• Curs biblic online: cum să-ți faci religia relevantă la locul de muncă
• Indonezian ameninţat cu închisoarea după o postare pe Facebook