Liberalismul în Iran - Cealaltă faţă a covorului persan

Fiindcă Iranul are o politică strictă privind accesul jurnaliştilor străini în ţară, informaţiile care ajung la publicul extern sunt limitate. Condus de un preşedinte impus sub masca democraţiei, renegat de alegători, Iranul pare un sistem închis, cu reguli religioase sufocante pentru cetăţenii lui. Tabloul, însă, e posibil să fie unul incomplet, cum incompletă ar fi şi descrierea României comuniste doar prin imaginea cozilor la alimentară.

Deficitului de imagine externă a Iranului i se adaugă constant veşti surprinzătoare despre regulamentele sociale impuse prin ordine religioase musulmane. Cel mai recent exemplu este o fatwa dată de Ayatollahul Khamenei împotriva muzicii, ca răspuns la întrebarea unui tânăr iranian care voia să știe dacă e bine să urmeze cursurile unei şcoli de muzică. Liderul suprem a răspuns că muzica „nu este compatibilă" cu valorile Republicii Islamice, de aceea tinerii ar trebui să îşi găsească alte activităţi de recreere. Khamenei a emis mii de alte fatwe, de la cele privind legea islamică, până la cele legate de pariurile la baschet, copiii crescuţi în grădiniţe unde merg şi ne-musulmani, împrumuturile pentru studenţi sau cazarea în hotelurile vizitate anterior de budişti¹.

6 feţe inedite ale Iranului

1. Fatwa gay-friendly. Nu toate fatwele emise de ayatollah ar stârni opoziţia apărătorilor drepturilor omului. De pildă, un decret emis chiar de fondatorul Republicii Islamice, ayatollahul Ruhollah Khomeini, a permis transsexualilor să îşi schimbe sexul prin operaţie, deoarece ambiguitatea sexuală era o piedică în achitarea de îndatoririle religioase. De asemenea, deşi interzice adoptarea standardelor occidentale de frumuseţe, conducerea religioasă a permis aplicarea de pierce-uri în nas, doar cu condiţia de a nu fi afişate în public.

2. Moda sfidează regulile. S-a vorbit mult despre reglementări precum ghidul tunsorii modeste, o directivă transmisă frizeriilor iraniene, prin care era indicat aspectul ideal al tânărului musulman - păr scurt, barbă mare. În ciuda numeroaselor discuţii privind codul vestimentar, tineretul iranian rămâne rebel şi greu de supus conservatorismului. De exemplu, fatwa pentru tunsori este uşor de ocolit de către iranienii care aleg frizeriile „subterane", cele care activează la negru şi pentru care cerinţa clientului e singura fatwa. Mai mult, fetele iraniene privesc cu detaşare obligaţia de a purta vălul islamic. În Iran, hijabul² acoperă doar simbolic părul şi este adesea un obiect de îmbrăcăminte bogat decorat, în contrast cu simplitatea pe care ar trebui să o reprezinte, prin tradiţie. Adolescentele forţează standardele purtând haine mulate şi bluze care trec de zona taliei, dar acoperă mult mai puţin decât o haină chador³ tradiţională.

3. Ţara care respiră prin satelit. Autorităţile islamice interzic urmărirea de progame TV prin satelit, considerându-le o fereastră prin care imoralitatea vestică se poate infiltra în viața musulmanilor drept-credincioşi. Televiziunile patronate de iranieni care au emigrat în alte ţări (predominant Canada şi Suedia), al căror mesaj este adesea împotriva guvernului de la Teheran, reprezintă un alt motiv al interzicerii programelor prin satelit. Cu toate acestea, în zonele urbane ale Iranului, în dreptul fiecărei case se poate observa o antenă satelit. În plus, un studiu efectuat de Departamentul de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Al-Zahra⁴ din Teheran relevă că privitul emisiunilor TV prin satelit constituie principalul mod de petrecere a timpului liber pentru 5,8% dintre tinerii iranieni. Iranienii preferă televiziunile care emit din diaspora, în detrimentul televiziunilor naţionale, care sunt văzute ca o portavoce a regimului islamic, impregnate de propagandă guvernamentală şi religioasă⁵.

4. Cine zice că iranienii nu au voie să bea? Nici interdicţia naţională privind consumul de alcool nu este respectată de iranienii care au poftă de ceva băutură. Oricine vrea să bea un pahar de vin poate să cumpere fără probleme de la numeroşii comercianţi creştini care au dreptul de a produce şi consuma vin⁶.

5. Educaţia sexuală în Iran. Liberalizarea iranienilor se vădeşte şi din educaţia sexuală de care au parte. Iranul deţine propria fabrică de prezervative, una dintre puţinele fabrici de acest gen din Orientul Apropiat, cu o producţie anuală de aproximativ 45 de milioane de bucăţi. Existenţa acestei fabrici se justifică în contextul numeroaselor campanii naţionale de planificare familială, gândite de oficiali pentru a stopa boom-ul natalităţii, care reprezenta o ameninţare serioasă în urmă cu câţiva ani⁷. Chiar şi aşa, Iranul rămâne o ţară tânără⁸, cu aproximativ 72,9% din populaţie cuprinsă între vârsta de 15 şi 64 de ani, în timp ce 21,7% este segmentul ocupat de copiii între 0 şi 14 ani, iar 5,4% reprezintă segmentul de vârstă de peste 64 de ani.

6. Iranul, în luptă cu drogurile. Succesul repurtat de campaniile de planificare familială nu a fost însă oglindit perfect în altă problemă majoră a Iranului: traficul de droguri. Deşi laudă eforturile uriaşe ale guvernului iranian, care „a investit bani şi sânge"⁹ pentru eradicarea traficului, analiştii se văd nevoiţi să recunoască faptul că proliferarea drogurilor rămâne o ameninţare la securitatea Iranului¹⁰, mai ales din cauza învecinării cu Afganistanul, sursa a 90% dintre opiatele lumii¹¹. Cu un număr de 2 milioane de dependenţi, guvernul iranian a luat măsuri radicale pentru a lupta împotriva situaţiei dezastroase generate şi de faptul că Iranul se află pe una dintre marile rute ale traficului cu substanţe adictive. Astfel, autorităţile nu doar că distribuie seringi pentru a preveni răspândirea infecţiilor, dar au aprobat şi un program de tratament cu metadonă. Dacă manifestă îngăduiţă faţă de persoanele dependente, guvernul islamic nu îi iartă pe traficanţi. Potrivit unei statistici citate de agenţia France Presse, anul acesta, nu mai puţin de 102 persoane au fost executate prin spânzurare pentru implicare în traficul de stupefiante. Bilanţul pe 2009 aproape triplează aceste cifre: numărul celor spânzuraţi se ridică la 270. Între 1979 şi 2006, aproximativ 3.600 de poliţişti iranieni şi-au pierdut viaţa în confruntările cu traficanţii, se arată într-o analiză UPI¹².

(Foto: israelseen.com)

1Robin Wright, Dreams and Shadows: the Future of the Middle East, Penguin Press, 2008, p. 292

2Văl folosit de femeile musulmane pentru acoperirea capului şi a gâtului, potrivit glosarului Muslim Aid, disponibil la www.muslimaid.org

3Obiect de vestimentaţie islamică, menit să acopere corpul din cap până în picioare, www.rhmm.net

4Mohammad Taghi Sheykhi, „Children and Young People's Status in Iran: Profiles and Challenge", Electronic Journal of Sociology, 2006, www.sociology.org

5Steve Metcalf, Iranians strive to beat media controls, 4.05.2006, news.bbc.co.uk

6Azadeh Moaveni, The Problem of Wine in Iran, 25.01.2009, newsgroups.derkeiler.com

7David Swanson, The Best Defense Iran Could Have, 17.12.2008, www.scoop.co.nz

8CIA, The World Factbook, 19.02.2010, www.cia.gov

9Antonio Maria Costa, director executiv al Departamentului Droguri şi Infracţiuni în cadrul Oficiului vienez al ONU, într-un interviu pentru Newsweek, www.newsweek.com

10Ali Asghar Pahlavan, Grappling with the menace of drugs, Tehran Times, 18.02.2010, www.tehrantimes.com

11Der Spiegel, Karzai's Brother Under Drug Suspicion, 31.08.2006, www.spiegel.de

12Derek Sands, Analysis: Iran's drug problems expanding, 20.08.2007, www.upi.com

Taguri:

iran, ahmadinejad, musulmani, liberali, liberalism,

Recomandăm:

• Țara care a hotărât să renunțe la Internet
• Israel și Iran trimit nave în Marea Roșie
• Topul țărilor cu influențe negative în lume
• Paradoxul protestelor antiguvernamentale din Iran
• Elitele musulmane ruse vor combate extremismul
• Agenția nucleară din Iran are un nou director
• Premieră: centrala nucleară din Iran produce electricitate