Identitatea G20 şi noua ordine mondială
noiembrie 2009 | Christian Sălcianu | Politică
Concluziile summitului G20 de la Pittsburgh
În documentul[2] dat publicităţii cu ocazia summitului de la Pittsburgh, din 24-25 septembrie a.c., se afirmă că „întâlnirea noastră are loc în mijlocul unei tranziţii critice de la criză la refacere, pentru a întoarce o pagină peste era iresponsabilităţii şi a adopta un set de politici, regulamente şi reforme care să întâmpine nevoile unei economii globale a secolului al XXI-lea." Sintagmele vehiculate, precum tranziţia critică, era responsabilităţii, reforme, nevoile economiei globale, au dovedit opinii conform cărora mecanismele care au funcţionat până acum au atins un maxim, dincolo de care se întrevede un regres periculos.
Evaluând situaţia globală prezentă, forumul G20 a recunoscut că „peste patru miliarde de oameni rămân cu un nivel redus de educaţie, un nivel redus de echipare cu capital şi tehnologie şi insuficient integraţi în economia globală". Două miliarde dintre aceşti oameni fac parte, însă, chiar din statele membre ale grupului G20. Plecând de la o asemenea realitate, principalele măsuri discutate la Pittsburgh au vizat crearea unui cadru pentru o creştere economică puternică, susţinută şi echilibrată; reglementarea sistemului financiar; modernizarea instituţiilor financiare globale pentru a reflecta economia curentă; soluţionarea problemelor de mediu şi energie; politici sociale; o economie globală. Detaliul remarcat în presa din întreaga lume a fost ideea finală a unui for nou care va conduce lumea: „Am desemnat G20 ca forumul primar pentru cooperarea noastră economică internaţională".
Este sau nu o Nouă Ordine Mondială?
Presa scrisă şi audio-vizuală a folosit, în septembrie, titluri incitante care, în esenţă, erau variaţiuni pe aceeaşi temă: o Nouă Ordine Mondială. Înainte de începerea sesiunilor de lucru ale summitului din septembrie, Reuters avansase ideea că „Statele Unite presează pentru o Nouă Ordine Mondială economică la G20". În timpul desfăşurării evenimentului, Radio Europa Liberă anunţa că „o Nouă Ordine Mondială se naşte din summitul G20". La încheierea forumului, The Guardian titra: „Liderii G20 trasează o nouă ordine economică la summitul de la Pittsburgh". Nici în România, presa cu profil economic nu s-a lăsat mai prejos: „Summitul G20 modelează o nouă ordine economică mondială" (Capital), „La G20 se stabileşte o Nouă Ordine Mondială" (Financiarul), „Cum va arăta lumea după summitul G20 - noul for care va conduce lumea vrea să-i supravegheze pe bancheri la sânge" (Ziarul Financiar)
Titlurile asemănătoare din presă se datorează unei situaţii relativ atipice. Liderii politici nu par a avea soluţii imediate, dar îşi dau seama că este nevoie de un nou început. Sintagma cea mai aşteptată, nu doar de la Obama încoace, trebuie să includă ideea de schimbare, de nou, de prospeţime. În acest context, presa adulmecă orice expresie cu iz de „revoluţie", provocând publicul cititor cu titluri incitante. Astfel, afirmaţia liderului britanic referitoare la ocazia instaurării unei noi ordini economice mondiale a fost suficientă pentru a atrage atenţia. Merită observat că, după fiecare dintre aceste reuniuni la nivel înalt, au apărut în presă titluri din aceeaşi serie: după Washington - „O Nouă Ordine Mondială şi atacul asupra paradisurilor fiscale" (The Wall Street Journal), după Londra - „Ambiţia grupului G20 de a institui o nouă ordine economică va fi rapid pusă la încercare" (NewsIn).
Ideea unei Noi Ordini Mondiale nu este deloc nouă, fiind regăsită în discursurile istorice începând de la Wilson şi Churchill, până la Gorbaciov şi Bush. Cea mai cunoscută sintagmă, în ultimii ani, este aceea a lui George H. W. Bush, din discursul ţinut pe 11 septembrie (da!) 1990: „Acum vedem apărând o nouă lume. O lume în care se poate prevedea o Nouă Ordine Mondială". Anii au trecut. Au trecut şi cele două mandate prezidenţiale ale fiului său, G. W. Bush (Bush jr.), dar ordine nu este. Iar acum, discutându-se despre o nouă ordine mondială la nivel economic, sintagma este înţeleasă, voluntar sau nu, ca referindu-se la o nouă ordine politică. O Nouă Ordine Mondială înseamnă o nouă structură de conducere şi o anumită politică după care va fi guvernată lumea. Dar cine pe cine va conduce? În cadrul primului său discurs[3] la tribuna ONU, în 23 septembrie, preşedintele american Barack Obama sublinia rolul ţării sale, cerând lumii să nu mai învinovăţească SUA pentru criza mondială şi, totodată, să nu aştepte rezolvarea doar de la naţiunea americană. Mai mult, Obama preconiza că „nicio ordine mondială care va înălţa o naţiune sau un grup de oameni nu va avea succes".
Incertitudini și perspective
Noua Ordine Mondială este, deocamdată, o mare dezordine mondială. Dacă va veni sau nu noua ordine despre care s-au grăbit să scrie marile publicaţii, rămâne de văzut. Dacă noua ordine economică pe care o propune G20 va avea succes, rămâne de probat. Dincolo de teoriile conspiraţioniste rămâne însă o întrebare: în ce măsură va afecta această nouă ordine viaţa fiecărui individ? Care vor fi mecanismele prin care va fi impusă noua ordine şi în ce fel va influenţa drepturile şi libertăţile omului? Cert este că lumea trece prin schimbări profunde. Criza economico-financiară a dezgolit de pretenţii marile state şi a reliefat dependenţa statelor mici. Practic, criza a relevat adevărata imagine a tuturor, probabil nu cea mai dorită siguranţă, nu cea trâmbiţată.
"Criza economică actuală este una mondială, nicidecum globală. Schimbarea climatică este globală şi nu poate avea răspunsuri naţionale. Dar criza economică este una mondială şi are răspunsuri naţionale, iar acestea conţin un naţionalism economic."
Lordul Ralf Dahrendorf, sociolog
Rolurile, riscurile şi viitoarele profituri sunt redefinite, reîmpărţite şi asumate de marii jucători. În contextual globalismului trebuie să se ţină seama şi de jucătorii mai mici. Criza economică are nevoie de un răspuns politic pentru a putea fi depăşită. „În cele din urmă, sistemele economic şi politic pot fi armonizate printr-unul dintre cele două moduri: prin crearea unui sistem regulator politic internaţional, având aceeaşi anvergură ca sistemul economic, sau prin reducerea unităţilor economice la dimensiuni care să le facă uşor de manageriat de către structurile politice existente, ceea ce va conduce, în mod probabil, la un nou mercantilism, pe unităţi regionale" [4]. Nu există însă nicio garanţie că marii jucători politici nu vor încerca să profite în această perioadă, în care marea tablă de şah a lumii este redesenată, pentru a-şi asigura poziţii de decizie şi influenţă în viitorul postrecesionist. Oricum, cineva trebuie să piardă. Este regula nescrisă a oricărei competiţii. Dar cine? Cuvântul-cheie din agenda G20 este cooperarea. Dar în interesul cui?
[2] Leaders Statement: The Pittsburgh Summit
[3] "Obama's Speech to the United Nations General Assembly", The New York Times, 23 septembrie 2009
[4]Henry A. Kissinger, „The Chance for a New World Order", The New York Times, 12 ianuarie 2009
Taguri:
Recomandăm:
- G20: iese Grecia din zona euro?
- Redresarea economică e mai rapidă decât aştepta G20
- Summit G20 cu teama unei noi recesiuni globale
- Mitropolit: Criza spirituală a generat criza economică
- G20 a făcut primul pas spre echilibru
- Summit economic tensionat - o Europă divizată
- Seducţia noii spiritualităţi. Duelul creştinismului cu Noua Ordine Spirituală
Dosarele franciscane spun povestea unui abuz
Peste 4.000 de pagini din dosarele confidenţiale a nouă călugări franciscani acuzaţi de abuz sexual, plus alte 4.000 de pagini de mărturii externe, alcătuiesc cea mai mare dezvăluire de gen până în prezent. (Associated Press)
Cea mai recentă mărturisire din ordinul Legiunea lui Christos determină acuzaţii de ipocrizie.
După ce fondatorul ordinului religios catolic a fost acuzat de pedofilie, o dezvăluire făcută marţi arată că unul dintre preoţii însemnaţi ai ordinului este tatăl unui băieţel. (Associated Press)
Alegerile din Egipt: Este posibil ca persecuţiile asupra creştinilor să se intensifice
Alegerile încep astăzi şi durează 2 zile, dar nu se ştie dacă, în urma scrutinului, creştinii vor avea un cuvânt de spus în perioada următoare sau dacă persecuţiile se vor intensifica. (Christian Post)
O nouă problemă a copiilor şi adolescenţilor din Australia
Numărul copiilor care primesc tratamente hormonale pentru tulburări ale identităţii de sexuale a crescut în ultimii 10 ani (Christian Post)
