Identitatea G20 şi noua ordine mondială

    Învestit acum cu o nouă autoritate, vechiul forum economic internaţional, G20, este desemnat ca viitorul jucător principal în economia mondială. Agenţia Reuters cita Casa Albă, într-o analiză sumară a summitului G20 din septembrie 2009: "Grupul celor 20 va deveni organismul principal de coordonare pe probleme economice globale, reflectând o nouă ordine economică mondială".     

    G20 este grupul miniştrilor de finanţe şi guvernatorilor băncilor centrale din 19 state şi UE. Reprezentativitatea este evidentă, G20 însumând 90% din produsul intern brut calculat la nivel mondial, 80% din comerţul global (incluzând UE) şi două treimi din populaţia lumii (de pe toate continentele).

Seria G (G6 - G90)

    Constituit iniţial ca un G6, grupul celor mai industrializate state ale lumii a intrat în arena politică şi economică în anul 1975, reunind Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Un an mai târziu, Canada se alătura grupului şi, abia 21 de ani mai târziu, Rusia (1997). G8 a devenit cel mai cunoscut grup mondial de discuţii şi planificare în domenii diverse - economie, social, mediu, justiţie, terorism etc. Forţa şi influenţa G8 sunt incontestabile, întrucât vorbim despre statele cele mai dotate militar şi influente politic. Discuţiile în cadrul G8 au loc la nivel de şefi de stat şi de guvern.

    G8 este reprezentat geografic exclusiv în emisfera nordică, pe mai multe continente. La nivelul jucătorilor din economia mondială s-au petrecut schimbări profunde în cei 21 de ani care au trecut până la accederea Rusiei în grup, iar acceptarea Rusiei a reprezentat doar vârful icebergului. În scurt timp s-a impus reevaluarea reprezentativităţii demografice şi geografice în cadrul grupului, în contextul în care mai multe state emergente căpătaseră importanţă în balanţa economiei mondiale. Cel mai cunoscut exemplu este China. În consecinţă, într-un singur an de la aderarea Rusiei, grupul devenea G22, prin adăugarea a 14 noi state, şi apoi, în 1999, a devenit G33. Pentru contracararea monopolului marilor puteri, s-a ajuns până la crearea G90, un grup format din statele sărace şi în curs de dezvoltare. Formula actuală elitei economice este G20.

G20, mai mult decât miniştri de finanţe

    Iniţiat ca un efort de a întâmpina criza economică asiatică de la sfârşitul secolului al XX-lea, grupul G20 a ocupat întotdeauna un loc secundar faţă de G8. Deşi au loc anual, summiturile G20 nu au atras atenţia presei ca în ultimul an, în special prin transformarea uimitoare a statutului acestui grup. Schimbarea a fost determinată de acutizarea crizei economice mondiale, dar şi de decizia fostului preşedinte american, George W. Bush, care propunea, pentru prima dată, în 2008, o întâlnire a grupului la nivel de şefi de stat şi de guvern. Pe agendă era subiectul crizei financiare mondiale care se prefigura.

    Summitul propus de Bush a avut loc la Washington, în 14-15 noiembrie 2008. Dacă după cel de-al Doilea Război Mondial lua naştere, pe baza sistemului de management propus la Bretton Woods[1] , arhicunoscutul Fond Monetar Internaţional, s-a aşteptat ca summitul G20 din 2008 să creeze o nouă formă de administrare financiară globală, predictibil numită Bretton Woods II. Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, preciza că „trebuie să regândim sistemul financiar de la zero, ca la Bretton Woods". În acelaşi ton, premierul britanic, Gordon Brown, anunţa imperativ: „Trebuie să avem un nou Bretton Woods, construind o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii care vor veni". Şi aşteptările cancelarului german, Angela Merkel, cuprindeau o perspectivă „Bretton Woods", care să aducă „o reformă adevărată, cuprinzătoare a sistemului financiar internaţional". În timpul summitului de laWashington au fost identificate rădăcinile crizei, s-au revăzut acţiunile întreprinse de părţi pentru contracararea crizei, s-au stabilit principii de reformare a pieţelor financiare şi o metodologie de implementare a acestora. Cuvintele-cheie au fost nou, regândire, reformă, noua arhitectură. În ciuda optimismului afişat înainte şi după eveniment, deciziile şi iniţiativele au fost puse curând la îndoială de către economişti.   

În căutarea consensului

    Cu ocazia celui de-al doilea summit G20, organizat la nivel de şefi de stat şi de guvern, desfăşurat la Londra, în aprilie a.c., interesele Statelor Unite, manifestate explicit în contextul influenţei crescânde pe plan economic a Chinei, au făcut ca summitul să fie poreclit ironic G2 (aluzie la relaţia între China şi StateleUnite). SUA şi Marea Britanie au cerut pomparea unor mari sume de bani în economie şi stimularea consumului, în timp ce Europa continentală a propus o mai strictă administrare financiară. Dezbaterile cele mai aprinse au avut loc în legătură cu reglementarea financiară în ceea ce priveşte paradisurile fiscale, fondurile de risc şi bonusurile bancherilor, adică exact acele zone în care se pot accesa banii. Cuvintele-cheie ale celui de-al doilea summit G20 au fost: nou, a naşte, oportunitate, eră progresivă.

    Premierul britanic, Gordon Brown, anunţa în acea ocazie apariţia unei Noi Ordini Mondiale: „Cred că o Nouă Ordine Mondială se naşte odată cu întemeierea unei noi ere progresive a cooperării internaţionale." Totuşi, lipsa de consens între participanţii la summitul de la Londra a fost evidentă atunci când Franţa şi Germania au organizat o conferinţă de presă separată. Sarkozy afirma cu temere că „avem oportunitatea istorică de a construi o lume nouă", motiv pentru care „nu ne putem permite ca situaţia să rămână vagă". La rândul ei, Angela Merkel sublinia că „nu ne putem permite să avem un al treilea summit pentru că nu am reuşit să decidem nimic la summitul de acum."

    Cu toate acestea, în septembrie 2009 a avut loc al treilea summit G20.  

Taguri:

g20, noua ordine mondiala, pittsburg, summit

Recomandăm:

• Mitropolit: Criza spirituală a generat criza economică
• Redresarea economică e mai rapidă decât aştepta G20
• Summit G20 cu teama unei noi recesiuni globale
• G20: iese Grecia din zona euro?
• G20 a făcut primul pas spre echilibru
• Summit economic tensionat - o Europă divizată
• Seducţia noii spiritualităţi. Duelul creştinismului cu Noua Ordine Spirituală