Florile timpului - Sabatul, între intenție primordială și utopii cotidiene

„Societăţile occidentale au transformat duminicile în zile în care activităţile recreative au eclipsat semnificaţia creştină tradiţională a zilei - să-I dedici timp lui Dumnezeu,"¹ declara Papa Benedict al XVI-lea, amintind totodată că ziua de odihnă este o celebrare a creării lumii de către Dumnezeu. Respectarea acestei zile acum, când sunt semnale îngrijorătoare cu privire la clima globală, este o necesitate, mai preciza suveranul pontif.

Omului modern, aflat într-o permanentă recuperare a timpului pierdut şi având perspectiva unei existenţe non-stop, Dumnezeu îi propune repausul săptămânal, odihna sabatică - o oază temporală în care să se regăsească şi să-şi înţeleagă rostul în lume.

„Timpul înseamnă bani" şi „cu cât eşti mai ocupat, cu atât eşti mai important" sunt sintagme definitorii pentru gândirea individului de azi. Dependenţa de muncă a devenit o realitate comună şi chiar un ţel, în Statele Unite fiind considerată o „dependenţă respectabilă". Sociologii vorbesc despre aşa-numitul workaholism, definit ca „relaţie patologică între om şi munca lui, care provoacă modificări ale dispoziţiei interne, prin stări compulsive, pierderea controlului, sănătate precară şi scăderea interesului pentru viaţa socială."² Prins între munca obsesivă şi oferta bogată de distracţii, omul consideră că e de modă veche şi lipsit de orice fel de utilitate să piardă o zi, săptămânal, pentru refacere fizică şi spirituală. „Dacă ai cunoaşte Timpul aşa cum îl cunosc eu (...) n-ai mai vorbi de pierderea sa - a dumnealui, că e de gen masculin," spunea Pălărierul din Alice în ţara minunilor.

Binecuvântată şi sfinţită

Folosirea eficientă a timpului este o ecuaţie dificilă, date fiind provocările cotidiene. O cheie importantă pentru soluţionarea ecuaţiei este surprinsă în porunca a patra a Decalogului. „Adu-ţi aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti! Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta, dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vitele tale şi nici străinul care locuieşte în cetatea ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o" (Exodul 20:8-11). Porunca dată evreilor eliberaţi din robia Egiptului era însă mult mai veche, făcând aluzie prin conţinutul său la săptămâna facerii lumii, când Dumnezeul Creator „S-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o" (Geneza 2:1). În timp ce, de pildă, evreii şi adventiştii de ziua a şaptea respectă sâmbăta ca fiind ziua a şaptea din Decalogul biblic, majoritatea creştinilor celebrează ziua de duminică. Ceea ce se păstrează între creştini ca un numitor comun este porunca lui Dumnezeu ca omul să-şi ia o zi în fiecare săptămână în care să aibă un program şi preocupări diferite.

În perioada vechi şi nou-testamentară, odihna sabatică era însă mult diferită de modul în care creştinii înţeleg să petreacă astăzi acest timp. Sabatul era dedicat în întregime vieţii spirituale, evreii pregătindu-se încă de vineri astfel ca în ziua a şaptea să nu se ocupe cu lucrurile şi muncile de obşte. Caracterul special al acestei zile este reliefat şi de profetul Isaia, prin vocea căruia Dumnezeu i-a spus fiinţei umane: „«Dacă îţi vei opri piciorul de la a pângări Sabatul şi de la a-ţi satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă, dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine şi ziua sfântă a DOMNULUI - o zi onorată, dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ceea ce-ţi place şi prin a nu vorbi lucruri fără folos, atunci te vei desfăta în DOMNUL, te voi face să străbaţi înălţimile ţării şi te voi hrăni cu moştenirea părintelui tău Iacov,» căci gura DOMNULUI a vorbit" (58:13,14).

La rândul Său, Iisus Christos atrăgea atenţia că ziua a şaptea este o zi menită faptelor de bunătate faţă de cei care au nevoie de ajutor (Matei 12:11,12) şi că „Sabatul a fost făcut pentru om" (Marcu 2:27).

Considerat de filosofii romani doar o „dovadă a leneviei evreieşti,"³ Sabatul s-a menţinut în ciuda criticilor, valoarea sa izvorând din originea lui celestă: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie" (Geneza 2:3). Odihna sabatică se regăseşte şi pe lista promisiunilor lui Dumnezeu pentru viaţa veşnică, într-o lume perfect restaurată (Isaia 66:23).

Experimentul năstruşnic al lui Jacobs

Sunt destui cei care consideră că respectarea zilei a şaptea după canoanele biblice este o îngrădire a libertăţii. Aceasta a fost şi părerea lui A. J. Jacobs, redactor al publicaţiei Esquire, care şi-a propus să experimenteze vreme de un an o trăire conformă cu regulile Bibliei. Jacobs credea că interpretarea literală a Bibliei şi o viaţă trăită în acord cu această interpretare, aşa cum se întâmplă în unele cercuri creştine fundamentaliste, te conduc inevitabil la un comportament iraţional. Timp de 365 de zile, Jacobs nu s-a bărbierit, nu s-a îmbrăcat cu haine din fibre combinate şi s-a străduit să îşi iubească semenii ca pe el însuşi, respectiv să împlinească cele Zece Porunci, inclusiv porunca a patra.

Dependent de muncă, Jacobs povesteşte cum a început pentru el respectarea Sabatului. La început, abstinenţa de la lucrurile pe care era obişnuit să le facă zilnic a fost dureroasă. „În prima săptămână, mi-am spus: «Nu verific e-mailul [în Sabat].» Am rezistat o oră, după care mi-am zis: «Bine, hai, nu deschid mesajele, doar scanez cu privirea subiectul lor. Asta nu poate fi considerată muncă.» Aşa că am dat click şi am deschis e-mailul. «Hopa! Un mesaj de la mama. Biblia spune să-ţi respecţi părinţii. Şi poate că e ceva urgent»."⁴ Nu a fost uşor, însă eforturile respectării literale a Bibliei s-au concretizat într-un bestseller, The Year of Living Biblically (Anul trăirii biblice). Surprinde concluzia lui Jacobs, omul care voia să demonstreze că o viaţă conformă Bibliei te face să fii ridicol: „Voi face lucrurile într-un mod diferit decât în urmă cu treisprezece luni, atât lucruri mari (mă voi odihni în Sabat), cât şi lucruri mici..."⁵

(Foto: colectiedepoze.wordpress.com)

1 Philip Pullella, „Keep Sunday special says Pope", www.reuters.com, 9 septembrie 2007

2 Alexandra Gorea, Workaholismul, HART Human Resource Consulting, p. 1

3 Dr. Laura Schlessinger, rabinul Stewart Vogel, The Ten Commandments. The Significance of God's Laws in Everyday Life, Perfect Bound, p. 104

4 A. J. Jacobs, The Year of Living Biblically, New York, Simon & Shuster, 2007, p. 73

5 Ibidem., p. 239

Taguri:

sabat, timp, utopie, prioritati,

Recomandăm:

• Ministerul israelian de Interne nu mai acceptă plăţi în timpul Sabatului
• Manifestul pentru Sabat scoate tinerii din priză