Familia pe film de 35 mm
Familie de Florin Bică | decembrie 2009
Psihoterapia prin film
Deşi vocile conservatoare pornesc din start de la premisa că filmele sunt rele în sine, realitatea dovedeşte că există situaţii în care filmul îşi găseşte utilităţi nebănuite. Mai puţin practicată în România, psihoterapia prin filme este o formă de consiliere la care specialiştii apelează cu succes dincolo de Ocean. Pacienţilor le este recomandată vizionarea anumitor filme, în funcţie de problemele cu care se confruntă, vizionarea fiind urmată de discuţii pe marginea filmului. Terapeuţii folosesc filmele care îi sugerează pacientului soluţii sau care îi arată potenţialele consecinţe negative în cazul nesoluţionării unei probleme. Urmărind evoluţia de pe ecran a personajului care îi seamănă, pacientul discută cu sine însuşi, reflectează asupra a ceea ce se întâmplă în propria viaţă.
John şi Jan Hesley, specialişti în psihoterapia prin filme, apreciau că „filmele sunt metafore care pot fi utilizate în terapie într-un mod similar celui în care sunt folosite poveştile, miturile, glumele, fabulele şi naraţiunile terapeutice. Filmele se adresează domeniului afectiv şi se adaugă impactului proceselor cognitive. Întrucât electrizează sentimentele, filmele sporesc probabilitatea ca pacienţii să adopte comportamente noi, dezirabile.
Procesele cognitive le spun pacienţilor ce ar trebui să facă, iar procesele afective îi motivează să meargă mai departe în acest sens"[1]. Este ilustrativă în acest sens istoria biblică a regelui David, care a comis adulter cu soţia unuia dintre soldaţii săi, conspirând apoi la uciderea acestuia. Trimis de Dumnezeu să-l mustre pe rege, profetul Natan nu s-a grăbit să prezinte învinuiri, ci i-a spus lui David o poveste care, aparent, nu avea nicio legătură cu fapta regelui. După ce David a ascultat povestea şi a dat verdictul, profetul i-a arătat legătura dintre poveste şi realitate, regele fiind adus în situaţia de a-şi recunoaşte vinovăţia. „Am fost capabil să mă identific cu un personaj [din film] şi să mă gândesc la alegerile pe care le pot face, alegeri în privinţa cărora eram blocat înainte de vizionarea filmului"[2], scria David Roads, profesor de Noul Testament la Şcoala de Teologie Luterană din Chicago. Hesley aminteşte, de asemenea, cazul unui cuplu cu probleme în domeniul vieţii intime. În urma vizionării filmului The Bridges of Madison County, soţia a recunoscut că în realitate nu îi iertase soţului o aventură extraconjugală din tinereţe şi că, fără să-şi dea seama, în toţi acei ani încercase să îi pedepsească trădarea prin reţinerea de la relaţii intime. Odată identificată cauza, consilierul a ştiut în ce direcţie să îşi îndrepte eforturile.
Atenţie! Motor!
Ne plac poveştile, iar Hollywoodul ştie bine cum să le dramatizeze. Totuşi, nu ar trebui pierdut din vedere că Hollywoodul este în primul rând o industrie care urmăreşte audienţa şi profitul. În spatele acestei industrii, stau campanii promoţionale desfăşurate prin publicaţii de profil, site-uri, cărţi, jucării, postere şi alte accesorii care aduc personajele de film mai aproape de consumatori.
Suzette Valle, inclusă de compania Time Warner în topul celor mai bune 50 de mame din San Diego, a devenit cunoscută graţie blogului Mamarazzi Knows Best, în care publică materiale şi analize despre filme. În opinia sa, efortul susţinut al Hollywoodului de a intra în viaţa omului, de a-i invada spaţiul intim, trebuie să-i responsabilizeze pe părinţi. Copiii au nevoie de îndrumare şi supraveghere pentru că sunt mai vulnerabili şi mai dispuşi decât adulţii să preia modele identitare din lumea filmului. De cele mai multe ori, filmul abordează situaţiile anormale, excepţiile de la regulă. Audienţa se câştigă prin prezentarea unor situaţii atipice, care nu reflectă viaţa celor mai mulţi dintre noi.
Dincolo de replicile spumoase, de cadrele reuşite şi de interpretările de Oscar, există un mecanism uriaş care are putere să ne influenţeze modul de gândire şi acţiunile. Pasivitatea în faţa magiei de pe ecran şi preluarea fără discernământ a mesajelor transmise, ar putea să ne conducă la concepţii care nu ne definesc şi la soluţii care nu ne vor face mai fericiţi. Filmul are puterea unui mit, creând cadrul potrivit pentru ca spectatorii să experimenteze şi să descopere sensuri noi ale existenţei, - spunea Joseph Campbell, specialist în mitologie şi autorul cărţii The Power of Myth. Selecţia filmelor de vizionat ar trebui să fie însă drastică, multe dintre producţiile hollywoodiene promovând libertinismul sexual, nihilismul şi o pseudo-etică opusă valorilor autentice (ale familiei şi nu numai). În film, totul se desfăşoară după scenariul scris de alţii. În viaţa de dincoace de marele ecran, scenariul ni-l scriem singuri. Atenţie! Motor!
[1] John W. Hesley, Jan G. Hesley, Rent Two Films and Let's Talk in the Morning. Using Popular Movies in Psychoteraphy, John Wiley & Sons, 2002, p. 10
[2] John Dart, Reel Faith. Can Hollywood Teach and Inspire?, Christian Century, 22 martie 2003, p. 9
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.