Familia pe film de 35 mm
Familie de Florin Bică | decembrie 2009
Femeia puternică, bărbatul sensibil
Filmul a reflectat întotdeauna preocupările şi tendinţele socio-culturale. Odată cu accentele feministe tot mai puternice din anii '70-'80, ideea egalităţii dintre bărbat şi femeie a fost preluată de scenariştii hollywoodieni şi exploatată atât în sensul promovării feminismului, cât şi pentru identificarea consecinţelor negative ale masculinizării sexului feminin. Spre deosebire de cinematografia primelor decenii, în care imaginea femeii era aceea de soţie care se sacrifică pentru binele familiei, spre sfârşitul secolului trecut filmul ne-a confruntat tot mai des cu modelul femeii care se sacrifică pentru împlinirea personală. Filmul Baby Boom (1987) evidenţia criza femeii aflată în situaţia de a alege între familie şi carieră, pentru că nu le putea avea pe amândouă. În Mr. Mom (1983), Caroline Butler - personajul principal - este femeia nevoită să-şi caute un loc de muncă după ce soţul a devenit şomer. Pe parcursul naraţiunii, spectatorul înţelege că, deşi se descurcă foarte bine în rolul de angajat, Caroline este nefericită, tânjind să-şi reia poziţia de mamă care stă acasă şi are grijă de familie. În 2000, apărea pe ecrane Erin Brockovich, mama divorţată care se luptă cu sistemul şi care are totodată grijă de copii, reuşind să le îmbine pe amândouă cu succes pentru că este o femeie puternică. Personajul G. I. Jane (1997) reprezintă deja o extremă - femeia care se antrenează cot la cot cu bărbaţii din trupele U.S. Navy, demonstrând că poate depăşi dificultăţile cu bărbăţie.
S-a conturat treptat şi o imagine nouă a bărbatului. În unele cazuri, s-a exploatat latura sensibilă, emoţională, a personajului masculin, de exemplu filmele în care taţii îşi asumau rolul de „mamă" (Kramer vs. Kramer - 1979 şi Mrs. Doubtfire - 1993) cu mai multă sau mai puţină pricepere. În opinia criticilor, Kindergaten Cop (1990) a fost punctul de cotitură al parcursului dinspre imaginea bărbatului feroce al anilor '80 spre o personalitate bărbătească mai delicată, „pachetul de muşchi" Schwarzenegger interpretând rolul poliţistului dur constrâns de împrejurări să lucreze într-o grădiniţă. Filmul urmărea evoluţia personajului ursuz care învaţă să fie afectuos cu copiii. Bărbatul nepriceput şi iresponsabil poate să se schimbe în mod pozitiv - este lecţia predată în multe dintre producţiile hollywoodiene.
„După cum pot să mărturisească fanii vechilor filme”, în anii '30 și '40, Hollywoodul era în favoarea familiei. Trata părinții cu respect, considera problema sexului la modul cel mai serios, susținea credința și, în general, promova acele valori care susțineau coeziunea socială.” Don Feder
Daruri din sacul lui "Moş Hollywood"
Uzina hollywoodiană de visuri produce pe bandă rulantă. Mai mult ca oricând, sunt expuse pe ecran familiile schizoide, afectate de probleme, părinţii divorţaţi, adolescenţii rebeli. De la părinţii incapabili să înţeleagă problemele celor tineri şi să-i ajute, până la părinţii sau soţii violenţi, care abuzează de membrii familiei, sunt explorate prea multe dintre aspectele negative ale vieţii şi, adeseori, fără a fi sugerate măcar posibile soluţii adecvate.
Sexualizarea exacerbată a filmelor şi prezentarea sexului drept cel mai important element al unei relaţii pot lăsa, cel puţin publicului tânăr şi lipsit de experienţă, impresia că relaţia de căsătorie este „de modă veche". „Dragostea nu are nicio legătură cu o simplă bucată de hârtie" este refrenul tot mai popular. The 40 Years Old Virgin, lansat pe marile ecrane în 2005, transmitea ideea că o persoană care nu a întreţinut relaţii intime este un fel de ciudăţenie a naturii. Să ne mai mire precocitatea vârstei la care adolescenţii îşi încep viaţa sexuală? Promovarea individualismului, prezentarea valorilor creştine din perspectiva ridicolului, filosofia de tip Carpe diem!, ideea că „băieţii răi pot să fugă cu banii şi să trăiască fericiţi" - sunt doar câteva dintre componentele mesajului hollywoodian. Imaginea pe care spectatorii şi-o formează despre familie este nerealistă. Un tată ratat, o mamă nevrotică, un frate care se adapă din filosofia nitzscheniană, un unchi homosexual care cochetează cu ideea sinuciderii şi un bunic dependent de medicamente - aceasta este familia din Little Miss Sunshine (2006). Cu cât ne apropiem mai mult de prezent, cu atât lista producţiilor cinematografice ne oferă mai multe exemple de familii ciudate, ieşite din tiparele normalităţii şi ale bunului-simţ. Este greu de apreciat cât din ceea ce vede spectatorul pe ecran devine parte din gândirea lui. În orice caz, destul.
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.