O caracteristică importantă a generaţiei actuale este ritmul alert. Mirajul economic care stimulează acest ritm are, însă, un preţ mare.

    Femeile muncesc 68 de ore, iar bărbaţii, 55 de ore pe săptămână (în aceste ore fiind inclus timpul petrecut la locul de muncă, precum şi sarcinile domestice). Aceasta era concluzia unui studiu din 2007, realizat în ţările Uniunii Europene de către sociologii de la Universitatea Cambridge.

    Reducerea semnificativă a timpului acordat relaţiilor de familie este una dintre principalele consecinţe nefaste ale muncii în exces. Tendinţa este îngrijorătoare, mai ales că ultimele decenii au fost martore ale apariţiei sindromului „super-femeii": femeia care are grijă de gospodărie şi familie şi care îşi construieşte, totodată, o carieră. Dacă la jumătatea secolului trecut, preponderent femeile din familiile sărace îşi căutau un loc de muncă, astăzi, în trei din patru familii lucrează ambii părinţi, şi raportul se păstrează în majoritatea ţărilor industrializate. Datele sunt furnizate de Biroul de statistică a muncii din SUA[1] .

    La programul încărcat al părinţilor se adaugă orarul tot mai aglomerat al copiilor. Astfel, o mare parte a timpului petrecut de părinţii de azi alături de copiii lor înseamnă, de fapt, simpla asistare a acestora în rezolvarea multiplelor sarcini şcolare sau însoţirea la diversele activităţi extracuriculare, sportive etc[2] . De asemenea, adolescenţii petrec tot mai mult timp în mediul virtual, în reţelele de socializare, iar timpul acordat comunicării cu părinţii este din ce în ce mai redus. 28% dintre americani au declarat, în 2008, că petrec mult mai puţin timp cu membrii familiei decât în anii anteriori. Remarcabil este că procentul a fost de trei ori mai mare decât în 2006.

    Nu are de ce să surprindă, în consecinţă, iniţiativa organizării Slow Living Movement (Mişcarea vieţii cu ritm încetinit), care promovează lentoarea în diferitele domenii ale vieţii umane. În fapt, încă din 1999, Geir Berthelsen fondase Institutul Internaţional al Încetinelii, care promova o viaţă bazată pe dragoste, compasiune, înţelegere. Potrivit declaraţiei de misiune, „Institutul Internaţional al Încetinelii va avea întotdeauna ca primă prioritate susţinerea şi dezvoltarea filosofiei încetinelii"[3] .

De la slow food la slow family  

    Italianul Carlo Petrini, fondator al Universităţii de Ştiinţe Gastronomice în oraşul Bra din nordul Italiei, a pus bazele unei mişcări de promovare a bucătăriei tradiţionale italiene. Petrini iniţia Slow Food, în 1986, ca replică a filosofiei alimentare nesănătoase, susţinută de restaurantele de tip fast food. Petrini atrăgea atenţia, într-un interviu acordat publicaţiei The Independent, că „filosofia slow food nu se rezumă doar la a-ţi lua mai mult timp pentru a găti şi consuma hrana", ci presupune susţinerea economiilor locale „ca antidot pentru hegemonia producătorilor alimentari multinaţionali"[4] . Mişcarea Slow Food, al cărei simbol este imaginea unui melc, a fost promovată în comunităţile locale, printre autorităţi şi prin intermediul mass-media. Elveţia, Germania, SUA, Franţa, Japonia şi Marea Britanie şi-au deschis, pe rând, porţile în faţa „încetinelii".

    Ideea s-a extins rapid şi în alte domenii. Astfel, au apărut mişcări precum Slow Travel, Slow Shopping, Slow Planet, Slow Living, Slow Reading, Slow Sex Movement, Slow Press, Slow Education, Slow Art şi, în cele din urmă, Slow Family.

„Mişcarea familiei cu ritm încetinit este o schimbare radicală a modului nostru de a gândi, de a alege şi de a ne comporta în relaţiile de familie. [...] Avem deplina convingere că fiecare familie poate deveni leagănul multor deziderate: compasiune, creativitate, dragoste, armonie, umor, apreciere, respect, bună dispoziţie, farmec personal, pace, împăcare, prietenie, creştere, comunicare, şi, mai presus de toate, adevăr şi bucurie deplină.În timp ce acordăm, cu bună intenţie, valoare şi spaţiu de manifestare vieţii de familie, suntem conştienţi de faptul că facem să se nască o forţă - care este mai mare decât suma părţilor care o compun şi care se va revărsa nestingherită asupra comunităţii locale şi va cuprinde întreaga lume.
Considerăm că este un adevăr incontestabil, faptul că pacea şi armonia, atât de necesare astăzi în lume, trebuie să ia fiinţă mai întâi în sânul familiei şi că acest lucru poate avea loc numai dacă vom acţiona cu dragoste, conştiinciozitate şi cea mai bună intenţie, pentru a scădea ritmul prea alert al vieţii de fiecare zi."

(Sursa: http://www.slowfamilyliving.com/manifesto/)

Familia sub semnul încetinelii

    În data de 3 martie 2008, autoarea Bernadette Noll posta pe blogul personal un anunţ simplu: „Mişcarea familiei cu ritm încetinit şi-a început activitatea în mod oficial". Împreună cu Carrey Contey, doctor în psihologie, Bernadette a pus bazele unei mişcări care să susţină necesitatea încetinirii ritmului vieţii de familie. Scopul lor era să-i ajute pe cei interesaţi să îşi formuleze propria declaraţie de misiune cu privire la familie, redescoperind motivele pentru care şi-au întemeiat un cămin şi căutând să înţeleagă ce anume doresc de la acest tip de relaţie.

    „Mişcarea familiei cu ritm încetinit" propune o schimbare radicală a modului de gândire şi de comportament în cadrul relaţiilor de familie. În condiţiile în care familia este supusă presiunii consumerismului, iar agresivitatea publicitară induce ideea că „mai mult" înseamnă „mai bine", iar „mai repede" este „mai de dorit", există un singur mod în care familia îşi poate regăsi sensul. Doar o scădere a ritmului vieţii şi o reducere a implicării în numeroasele activităţi poate permite familiei moderne să-şi câştige răgazul necesar explorării şi dezvoltării propriei identităţi.

Recomandăm:

• Chinezii își ascund copiii de autorități
• Peste 350.000 copii români au părinți plecați la muncă în străinătate
• Studiu : Mamele drăgăstoase cresc imunitatea copiilor
• Divorţul de argint, o caracteristică a cuplurilor formate în anii 70
• Căsătoriile heterosexuale asigură viitorul umanităţii
• Cea mai dificilă meserie pentru Obama - a fi tătic
• Copiii învaţă în familie cum să fie bărbaţi şi femei
• Cea mai bună țară în care să fii mamă
• Copil, caut timp. De petrecut cu părinții
• Casa ADRA - Un interviu cu Sorin Goleanu
• (Consume)rişti şi câştigi?
• Familia românească după 20 de ani de capitalism
• Divorţul, consecinţa căsătoriei?
• Cine sunt părinţii copilului tău?
• Familia biblică – un reper pentru prezent şi viitor
• Doi străini la aceeaşi adresă
• PROTOfamilia şi PROMOfamilia

Comentarii

Adaugă un comentariu

Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.

• Pagina 1
  Promisiuni şi speranţe pentru familia aflată sub semnul vitezei
• Pagina 2
  Copiii – o nouă provocare la „încetineală”

1. Mai bine câine viu decât leu mort
2. Înmormântarea deosebită a Mădălinei Manole a atras atenţia presei internaţionale
3. Plăceri (ne)vinovate - religia şi sexul la tineri
4. Fetiţa albă născută din părinţi de culoare
5. Religia dă un nou avânt aerobicului american
6. 8 motive pentru care bisericile nu cresc

1. Concert extraordinar de Paște la Palatul Parlamentului
2. Fumatul omoară câte un român la fiecare 15 minute
3. Ultimul semn
4. Concert AC/DC - „iadul” la București
5. De ce trebuia să se sinucidă?
6. Paradoxul Stockdale sau moartea optimiştilor