În intenţia lui Dumnezeu, căsătoria apare ca temelie a vieţii de familie. Planul divin al convieţuirii dintre un bărbat şi o femeie este de o simplitate profundă, iar redescoperirea şi trăirea lui, fără modificări sau adaptări, sunt de importanţă vitală pentru supravieţuirea familiei zilelor noastre.

    Concepţia despre familie suferă o dramatică modificare în zilele noastre. Jurnalistul şi istoricul Jean Sévillia surprindea, cu deosebită acuitate, această tendinţă la nivelul societăţii franceze: „În primăvara lui 2007, francezii şi-au ales preşedintele. Pentru prima oară în istoria ţării, unul dintre candidaţii care putea deveni şeful statului era o mamă necăsătorită. Acest detaliu n-a deranjat pe nimeni; este o simplă reflectare a societăţii. Până în anii '60, divorţurile erau rare, iar concubinajul era izolat; de la catolici la comunişti, toţi francezii se căsătoreau la primărie şi majoritatea, şi la biserică. La Elysée, doamna de Gaulle nu accepta să primească divorţaţi la masă. Ales la începutul anilor '80, Mitterrand ducea o viaţă dublă, dar păstra aparenţele, ca să nu şocheze. Astăzi, aparenţele, nu mai au nicio valoare: căsătoria nu mai este o regulă"[1] . Concluzia cade ca un verdict sumbru: „În treizeci de ani, modelul odinioară predominant - cuplul căsătorit, cu copii născuţi în timpul căsătoriei - s-a destrămat".

    Familia de astăzi este supusă unui asediu covârşitor. Divorţul, adulterul, criza rolurilor, aglomeraţia, presiunile financiare, preocupările extrafamiliale, lipsa timpului petrecut împreună aduc viaţa familiei la marginea colapsului. „După toate aparenţele, trăim într-o eră importantă şi incertă, iar instituţia familiei se află, cu siguranţă, într-o stare de incertitudine. Dacă 50 până la 70 de procente dintre automobilele produse de Ford sau General Motors s-ar defecta în prima parte a existenţei lor, atunci ar trebui luate măsuri drastice"[2] .

De ce o abordare biblică?

    Care este planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie? Cultura noastră păstrează un grad considerabil de confuzie cu privire la acest domeniu. Mai grav este că, într-un context global în care instituţia familiei îşi pierde din popularitate, sunt tot mai multe voci care afirmă că această tendinţă nu reprezintă nici măcar un motiv de îngrijorare. Cu alte cuvinte, asistăm deopotrivă la un declin al familiei şi al valorilor. Unica speranţă pertinentă pentru salvarea celei mai profunde dintre relaţiile umane este întoarcerea la principiile biblice necesare reconstruirii fundamentului originar al familiei.

    Apelarea Bibliei ca autoritate finală, inclusiv în domeniul familiei, se bazează pe ineranţa şi valoarea ei transculturală. Terapiile falimentare aplicate relaţiilor maritale aflate în derivă au la bază o etică a împlinirii nevoilor individuale, care este esenţial egoistă. Etica relativistă a postmodernismului favorizează inversarea priorităţilor. Biblia promovează însă principiul infailibil al împlinirii personale prin renunţare la sine şi sacrificiu pentru binele celuilalt. Aparent paradoxal şi considerat evident inacceptabil, modelul biblic al împlinirii individuale sau colective este în coliziune frontală cu tezele umanismului egocentric.

    Arhitectul divin dezvăluie paradigma împlinirii familiale în primele două capitole ale Genezei. Cultura postmodernă se află într-o imperioasă necesitate de a redescoperi şi reafirma tiparul original pentru celula de bază a societăţii umane. De o simplitate profundă, acest model nu are nevoie de ajustări sau îmbunătăţiri: trebuie doar trăit! Psihologul Larry Crabb consideră că „în faţa dificultăţilor maritale, întrebarea care se pune nu este: ‘Ce ar putea îmbunătăţi căsătoria mea?‘, ci mai degrabă: ‘Ce-mi spune Biblia să fac? ‘. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate faţă de tot ce gândesc eu că ar împlini cel mai bine nevoile mele"[3].

[2] Carl Rogers, Becoming Partners: Marriage and Its Alternatives, New York, Delacorte, 1972, p. 11 

[3] Larry Crabb, The Marriage Builder, Zondervan, 1992, p. 14  

Recomandăm:

• Chinezii își ascund copiii de autorități
• Peste 350.000 copii români au părinți plecați la muncă în străinătate
• Studiu : Mamele drăgăstoase cresc imunitatea copiilor
• Divorţul de argint, o caracteristică a cuplurilor formate în anii 70
• Căsătoriile heterosexuale asigură viitorul umanităţii
• Cea mai dificilă meserie pentru Obama - a fi tătic
• Copiii învaţă în familie cum să fie bărbaţi şi femei
• Cea mai bună țară în care să fii mamă
• Copil, caut timp. De petrecut cu părinții
• Casa ADRA - Un interviu cu Sorin Goleanu
• (Consume)rişti şi câştigi?
• Familia românească după 20 de ani de capitalism
• Divorţul, consecinţa căsătoriei?
• Cine sunt părinţii copilului tău?
• Familia cu ritm încetinit
• Doi străini la aceeaşi adresă
• PROTOfamilia şi PROMOfamilia

Comentarii

Adaugă un comentariu

Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.

• Pagina 1
  Familia biblică – un reper pentru prezent şi viitor
• Pagina 2
  Familia: instituţie divină
• Pagina 3
  Căsătoria - startul familiei

1. Mai bine câine viu decât leu mort
2. Înmormântarea deosebită a Mădălinei Manole a atras atenţia presei internaţionale
3. Plăceri (ne)vinovate - religia şi sexul la tineri
4. Fetiţa albă născută din părinţi de culoare
5. Religia dă un nou avânt aerobicului american
6. 8 motive pentru care bisericile nu cresc

1. Concert extraordinar de Paște la Palatul Parlamentului
2. Fumatul omoară câte un român la fiecare 15 minute
3. Ultimul semn
4. Concert AC/DC - „iadul” la București
5. De ce trebuia să se sinucidă?
6. Paradoxul Stockdale sau moartea optimiştilor