Evangheliile târzii şi creştinismul apocrif

În anul 1959, când a fost publicată pentru prima oară în limba engleză Evanghelia după Toma, mulţi creştini au fost şocaţi să descopere că există şi alte evanghelii în afară de cele după Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Era pentru prima dată când cei mai mulţi creştini auzeau despre gnostici - comunităţi de creştini care au trăit între secolele al II-lea şi al IV-şea şi ale căror scripturi şi crezuri spirituale nu se prea asemănau cu ceea ce se crede astăzi a fi creştinismul tradiţional. Elaine Pagels, profesoară de religie la Universitatea Princeton, a afirmat că descoperirea Evangheliei după Iuda şi a textelor gnostice a constituit „distrugerea mitului unui creştinism monolitic."1 Descoperirile de la Nag Hammadi au cutremurat minţile multor creştini.

Documentele de la Nag Hammadi

Este vorba despre o colecţie de texte gnostice creştine descoperite aproape de oraşul Nag Hammadi, din Egiptul de Sus, în anul 1945. În timp ce căutau îngrăşământ pentru culturile agricole, un localnic pe nume Mohammed Ali Samman şi fratele său au decoperit un vas de lut plin cu manuscrise legate în piele. Când manuscrisele au intrat în atenţia cercetătorilor, semnificaţia lor a fost imediat recunoscută: acestea conţineau 52 de cărţi, în special scrieri „eretice" ale creştinilor gnostici. Cea mai mare parte a textelor formează aşa-numitele „Evanghelii gnostice." În introducerea cărţii sale, The Nag Hammadi Library (Biblioteca din Nag Hammadi), James Robinson sugerează că aceste manuscrise ar fi aparţinut unei mănăstiri şi au fost îngropate după ce episcopul Atanasie a condamnat folosirea fără discernământ a cărţilor necanonice, într-o scrisoare din anul 367 d.Chr.

Conţinutul cărţilor era în limba coptă, deşi reprezenta probabil o traducere din limba greacă. Cea mai cunoscută dintre lucrări este probabil Evanghelia după Toma, singurul text complet dintre codexurile de la Nag Hammadi. Ulterior, anul 80 d.Chr. a fost propus ca dată a apariţiei originalului grecesc al Evangheliei după Toma, dar majoritatea cercetătorilor biblici resping această variantă. Manuscrisele decoperite datează din secolele al III-lea şi al IV-lea.2

În 1946, cei doi fraţi au fost implicaţi într-o dispută şi au încredinţat manuscrisele unui preot copt, al cărui cumnat a vândut în acelaşi an un codex Muzeului Copt din Cairo (Codexul III al colecţiei). Jean Dorese, specialist în istoria religiilor şi coptologist, realizând semnificaţia artefactului, a publicat prima referinţă despre acesta în 1948. Pe parcursul anilor următori, cele mai multe dintre codexuri i-au fost date de către preot unui dealer de antichităţi din Cairo. Acestea au fost reţinute ulterior de către Departamentul egiptean de Antichităţi, de teamă ca nu cumva să fie scoase din ţară. După revoluţia din 1956, textele au fost înmânate Muzeului Copt din Cairo şi declarate proprietate naţională. După ce şi codexul Jung (singurul care fusese înstrăinat din Egipt) a fost înapoiat Muzeului Copt, în 1975, tezaurul de la Nag Hammadi a fost întregit: 11 codexuri complete şi fragmente din celelalte 2, însumând peste 1.000 de pagini.

Gnosticismul, filosofia evangheliilor târzii

Gnosticismul a constituit o problemă chiar din primul secol al bisericii creştine. Definiţia oferită de International Standard Bible Encyclopedia este următoarea: „Gnosticismul poate fi descris, în general, ca un produs fanatic al sincretismului dintre idei de sorginte creştină - în special cele despre răscumpărarea prin Christos - şi speculaţii si imaginaţii derivate din mai multe surse (greceşti, persane, filosofice, religii de mistere). Acest curent implică pretenţia de cunoaştere," cunoaştere de care credinciosul obişnuit nu este capabil, posedarea acesteia însemnând, de fapt, „mântuirea".4

Avertismente împotriva învăţăturilor specific gnostice se găsesc în Biblie, în cărţile 1 Corinteni, Coloseni (1:16-23 - respingerea rolului de intermediar al îngerilor), 1 Timotei (4:1-16 - respingerea accentelor ascetice: interzicerea căsătoriei, a alimentelor de origine animală) şi 1 Ioan (4:1-3 - respingerea docetismului). Dar, deşi nu există dovezi despre vreo încercare deliberată din partea părinţilor bisericeşti de a ascunde sau distruge aceste documente, există dovezi că le-au cunoscut şi le-au respins, nefiind surse de încredere despre Iisus sau credinţa creştină.

Afirmaţia că acestea sunt evanghelii secrete este falsă. Ele sunt cunoscute de secole. Părinţii bisericeşti timpurii au scris despre textele lor şi le-au respins ca fiind neinspirate şi neapostolice. Irineu (130-200 d.Chr.) şi Tertulian (160-255 d.Chr.) au menţionat textele în scrisorile lor şi le-au respins. Aceste texte nu au fost niciodată considerate parte a scrierilor inspirate ale apostolilor, şi aceasta din diferite motive: (1) cele mai multe dintre aceste texte sunt datate cu mult după moartea apostolilor; (2) învăţăturile sunt inconsecvente cu revelaţia anterioară a lui Iisus şi cu învăţătura apostolică; (3) învăţătura despre dualismul gnostic este puternic respinsă de Ioan în Evanghelia şi epistolele sale; (4) părinţii bisericeşti cunoşteau aceste texte, dar niciodată nu le-au considerat egale cu Evangheliile canonice.

Taguri:

evanghelia, apocrife, biblia, evanghelii,

Recomandăm:

• Experiment: Îți poți trăi viața după Biblie?
• Teolog de la Harvard: păstrăm mesajul Bibliei, nu poruncile ei
• Biblia care a fost pe Lună e scoasă la licitație
• Biblia ajunge în ţările unde este interzisă, pe mobil
• Mii de Biblii confiscate în Iran
• Reclamă la bere, la chipsuri și la Ioan 3:16
• Dau biblioteca din Bar pe cea din Altar