Educația modificată genetic

Învăţământul în România este un organism autofag. Scandalurile cotidiene privind inadecvarea materiilor de studiu, a manualelor alternative sau a metodelor de evaluare, salariile dascălilor sau nivelul slab de pregătire al unora dintre ei au făcut din educaţie un permanent subiect de discuţie şi de reformă.

Disputele purtate în sfera pragmatică a învăţământului consumă din disponibilitatea românilor de a se confrunta cu o problemă de fond, mai puţin populară în dezbaterile autohtone: moralitatea în şcoală. Specialiştii în educaţie avertizează că generaţiile viitoare nu vor putea achita preţul oscilării prezente.

În ţara în care învăţământul s-a schimbat în ritm cu miniştrii, prezentul face aluzii la un viitor sumbru. Pionii sistemului confirmă consecinţele negative ale permutărilor repetate. „E limpede că în ultima vreme este o pregătire mai slabă. Cred că nimeni nu pune la îndoială acest lucru," spune Paul Dobrescu, rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative.1 Însă pregătirea slabă se resimte nu doar în plan profesional, ci şi în cel personal. „Şcoala este doar o componentă a formării elevilor. Tentaţiile societăţii, viaţa socială, mass-media, modelele pe care tinerii şi le aleg din societate, faptul că se promovează ideea că totul se poate obţine foarte uşor, toate acestea contribuie la slaba pregătire a acestora,2" susţine Vasile Işan, rectorul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

Generaţii tot mai slabe. Cum s-a ajuns aici?

În lipsa unor cercetări asupra modificărilor suferite de sistemul românesc de învăţământ, compararea cu evoluţia altor ţări ar putea ajuta la înţelegerea transformărilor din sistemul autohton. Un studiu3 publicat de organizaţia CfBT Education Trust, din Marea Britanie, care a analizat evoluţia în ultimii 30 de ani a învăţământului britanic, a identificat presiunea nevoii de rezultate imediate ca o cauză majoră a eşecului reformei în învăţământ. Raportul, bazat pe interviuri cu foşti miniştri ai educaţiei, a relevat că, adesea, în goana după rezultate rapide, politicile publice privind educaţia au neglijat rezultatele practice ale cercetărilor şi au răspuns mai degrabă presiunii exercitate de interesele politice şi de mass-media.

România postdecembristă a alunecat treptat în capcana interesului pentru reforme imediate cu rezultate rapide. Însă nu toţi intelectualii văd eşecul sistemului educativ românesc ca fiind unul tehnic. Deşi nu contestă eficienţa în atingerea obiectivelor profesionale ale educaţiei, Mircea Cărtărescu chestionează reuşita sistemului de a forma indivizi morali: „Şcoala românească îşi propune, pare-se, să te scoată un soi de Leonardo da Vinci, doctor în toate ştiinţele şi artele, dar nu să facă din tine un om întreg. La sfârşitul ei poţi şti, eventual, diferenţa dintre un atribut şi un complement, dar nu şi diferenţa dintre bine şi rău."4

Şcoala şi morala, ca apa şi uleiul

Discernământul moral poate părea un obiectiv paradoxal, în condiţiile în care el trebuie atins fără ca şcoala să facă uz de morală. Aparent asta e ceea ce doresc profesorii americani. Un raport realizat de Institutul American de Studii Interuniversitare (ISI)5, care a urmărit să evalueze impactul educaţiei universitare şi a cunoştinţelor civice asupra credinţelor populaţiei americane, relevă că profesorii din Statele Unite ar vrea ca formarea morală a elevilor să aibă loc în afara unui cadru moral absolut. Totodată, educatorii sunt mai predispuşi decât cetăţenii obişnuiţi să considere că cele Zece Porunci sunt irelevante în educaţie. Ei consideră că educaţia morală în şcoală este dăunătoare, fiindcă acest tip de educaţie se bazează pe transmiterea unor principii cu valoare absolută, iar educatorii ar trebui să le transmită elevilor lor „mai puţine certitudini şi mai multă îndoială", se arată în studiu.

Acelaşi raport informează că, deşi nu reuşesc să transmită eficient cunoştinţe civice, facultăţile rigidizează opiniile în probleme morale controversate. Potrivit studiului, cei mai mulţi dintre absolvenţi nu au cunoştinţe civice solide. Aceştia s-au declarat în favoarea relaţiilor între parteneri de acelaşi sex şi aprobă întreruperile de sarcină. Cei care, din contră, sunt capabili să recunoască momente cheie din istoria naţională prezintă o mai mare deschidere către etica creştină şi sunt mai înclinaţi să condamne homosexualitatea şi avortul decât absolvenţii cu mai puţine cunoştinţe.

Rezultatele acestui sondaj se constituie în indicii ale secularizării învăţământului, e de părere dr. Richard Brake, directorul ISI, citat de CNS News. Brake pune această situaţie pe seama crizei din sistemul educaţional din SUA, declanşată în anii '70, când a avut loc o mişcare socială de negare a valorii autorităţilor.

1. Efectul celor 13 ani de reformă în educaţie: Elevi bulversaţi, slab pregătiţi, fără cultură generală, www.realitatea.net, 24 martie 2010
2. Ibidem.
3. „Instinct or Reason: How education policy is made and how we might make it better”, www.cfbt.com
4. Mircea Cărtărescu, Falimentul nostru moral, www.evz.ro, 2 noiembrie 2007
5. www.americancivicliteracy.org

Taguri:

educatie, legea educatiei, ministerul educatiei, costul educatiei,

Recomandăm:

• Liberty - cea mai mare universitate creștină din lume
• Un licean român îi uimeşte pe americani la testarea națională
• Grădiniţa, un factor de stres pentru copil
• Studiu: Persoanele mai educate sunt şi mai religioase
• Scrisul cursiv pierde teren în fața tastaturii
• Bătaia ruptă din rai? Mai degrabă din puşcărie (SUA)
• Educația sexuală, obligatorie pentru elevii din New York