Dreptul la defăimare

    Dezbaterea este mai largă, pentru că trebuie să îi includă pe ateişti şi pe toţi exponenţii generaţiei secularizate. Aceştia consideră că în spaţiul public nu ar trebui să existe însemne sau simboluri religioase. În 2004, în timpul mandatului preşedintelui francez Jacques Chirac, a fost adoptată o lege prin care li se interzicea elevilor din şcolile publice să poarte însemne religioase. Votul a fost urmat de o reacţie vehementă din partea comunităţii musulmane, profund nemulţumită de faptul că legea le interzicea fetelor să poarte tradiţionalul văl musulman.

    Mii de musulmani au protestat în Paris împotriva acestei legi, strigând: „Vălul este alegerea mea!" În semn de solidaritate, protestele s-au extins de la Bagdad până la Londra.

    Astfel de situaţii par să nu lase loc unui consens public. În timp ce unii cetăţeni se pot simţi ofensaţi de prezenţa unui însemn religios, alţii ar putea fi lezaţi prin eliminarea lui.

Defăimare sau libertate de exprimare?

    Un prim pas pentru evitarea defăimării ar putea fi restrângerea libertăţii de exprimare. Pe de altă parte, numai printr-o expunere liberă a ideilor şi gândurilor sale, individul se poate face înţeles de ceilalţi.

    Este necesară o înţelegere adecvată a conceptului de ofensă. Cineva este ofensat atunci când cuvintele şi acţiunile celuilalt îl rănesc, îl fac să se ruşineze sau să se simtă umilit vizavi de cele mai profunde ataşamente ale sale. Posibilitatea de a fi ofensat se poate ivi oricând şi oriunde. De aceea, este important să fie bine definit dreptul individului de a nu fi ofensat, rănit sau expus ruşinii. Ofensa este un răspuns subiectiv şi emoţional faţă de un act obiectiv. Pe ce temeiuri ar putea să stabilească un organ juridic dacă reclamantul a fost sau nu ofensat? Criteriile care definesc ofensa într-un caz particular ar putea să fie irelevante într-un caz diferit. 

    Libertatea de opinie înseamnă posibilitatea de a spune ceea ce credem, să ne exprimăm propriile idei, dar, în același timp, înseamnă şi posibilitatea ca aceia care nu ne împărtăşesc viziunea sau care au chiar o opinie contrară să aibă dreptul la replică, în public. Acesta este costul libertăţii.

    Este de notorietate controversa Versetelor satanice. Publicat în 1988, romanul Versetele satanice, al autorului indian Salman Rushdie, a surprins relaţia unică care se poate stabili între libertatea de exprimare şi defăimare. Lumea islamică a răbufnit împotriva acestei cărţi, în care Profetul este prezentat într-o manieră ireverenţioasă. Au avut loc manifestări de protest. Au fost aruncate în aer librării în care cartea era la vânzare, iar ayatollahul Ruhollah Khomeini l-a condamnat la moarte pe Rushdie care, de atunci, trăieşte ascuns, sub supravegherea Serviciilor secrete.

Există soluţie

    Ideea că într-o societate liberă oamenii nu vor fi niciodată ofensaţi sau jigniţi este tot atât de absurdă pe cât este şi ideea contrară, că nimeni nu ar trebui să apeleze la justiţie pentru a se apăra atunci când se simte ofensat. Ambele aspecte sunt derivate ale libertăţii. Democraţia înseamnă mai mult decât un spaţiu în care oamenii stau la un ceai, purtând discuţii politicoase. Înseamnă că oamenii au libertatea de a gândi şi de a-şi exprima propriile idei, chiar dacă acestea vor fi considerate de alţii ofensatoare. De fapt, aceasta este esenţa libertăţii.

    Coeziunea socială rezidă tocmai în acceptarea lucrurilor care nu ne sunt pe plac. Soluţia nu este crearea unei culturi din care să fie eliminată ofensa şi, implicit, libertatea de exprimare. O societate în care dragostea se manifestă proactiv, chiar faţă de cei care împărtăşesc idealuri şi idei diferite ar duce la diminuarea acestor tensiuni. Toleranţa se defineşte ca acceptare a credinţelor, ritualurilor şi ideilor celorlalţi. Există spaţiu suficient pentru a împărtăşi opinii, iar liderilor religioşi, mai mult decât altora, le revine sarcina de a promova, înainte de toate, buna înţelegere şi respectul.

Taguri:

ofensa , blasfemie, drepturi, legi

Recomandăm:

• Amnesty: Şansă istorică pentru drepturile omului
• Video: Documentar CNN premiat de Amnesty Int.
• Anglia ameninţă ţările care nu susţin homosexualitatea
• Legea blasfemiei criticată de un intelectual musulman
• SUA critică sentința dată unor lideri Baha’i în Iran
• Raport SUA: Egiptul încalcă flagrant drepturile religioase
• CEDO a decis: căsătoriile homosexuale nu fac parte din drepturile omului