Dragoste cu năBătăi

    O mică bătaie „oferită" ocazional de soţ, o „apostrofare" din partea soţiei când bărbatul vine beat acasă, corecţii aplicate copilului ca să nu-şi ia nasul la purtare sunt câteva dintre comportamentele abuzive, acceptate tacit de societatea românească. Patru din zece români cred că violenţa fizică în familie nu este un act foarte grav, iar 80% dintre victime nu au apelat niciodată la instituţii specializate.

    Numărul cazurilor de violenţă domestică înregistrate în România în perioada 2004-2009 (primul semestru) a fost de 53.720, dintre care 723 au cauzat decese, conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei[1]. În primele patru luni ale anului 2009, au fost înregistrate 46 de decese cauzate de violenţa domestică. La începutul mileniului al III-lea se vorbeşte mai mult decât oricând despre drepturile omului. În ciuda acestui fapt, hărţuirea sexuală şi disciplinarea prin pedepse fizice şi umilitoare, sunt adesea percepute ca „normale", mai ales dacă rezultatul nu este o vătămare „vizibilă" sau de durată. Mentalităţile greşite ale soţilor privind raportarea la partenerul de viaţă, lipsa banilor, consumul de alcool, gelozia, problemele de natură psihică ale unuia dintre parteneri sunt doar o parte dintre cauzele care duc la manifestarea violenţei domestice. Zicale precum „bătaia este ruptă din rai", „o femeie trebuie să fie bătută, altfel şi-o ia în cap", „unde dă mama/tata, creşte", „femeia nebătută este ca un ogor neudat", „femeia trebuie bătută în fiecare zi; dacă tu nu ştii de ce, ştie ea!" - sugerează că, în mentalitatea populară, violenţa domestică este acceptată.

Mai multe feţe, aceeaşi monedă 

     Una din patru femei este afectată de violenţa domestică, indiferent de vârstă, rasă, nivel de educaţie şi poziţie socială. Conform datelor Cercetării Naţionale privind Violenţa în Familie şi la Locul de Muncă - România, 2003[2], 45% dintre persoanele care au suportat violenţa în familie s-au confruntat cu o singură formă a acesteia, în timp ce restul, de 55%, au fost abuzate social sub diferite forme. În plus, doar o victimă din zece raportează exclusiv violenţa socială, celelalte persoane fiind supuse şi la abuzuri psihice (86%), fizice (61%), economice (36%) sau sexuale (20%). Chiar dacă majoritatea actelor de violenţă domestică au ca rezultat vătămarea corporală, acest tip de abuz are mult mai multe „feţe" şi un singur scop - subjugarea celui mai slab.

Ruptă din Rai?!

„Cum încep bătăile? Întâi mă înjură, apoi mă scuipă, mă strânge de gât, dacă ţip mă sufocă cu perna. M-a dus de multe ori inconştientă la spital... Nu mă întreba nimeni nimic acolo. Nu mai aud cu o ureche, cu un ochi nu văd, în urma unui accident, şi acum şi celălalt e afectat de la lovituri. Dinţii de jos mi i-am pierdut pentru că mă bătea numai în gură..." (mărturia Marianei, mamă a două fete)

    Formele de manifestare ale violenţei fizice diferă de la un context la altul, în funcţie de nivelul de cultură, de cadrul socio-economic sau de poziţia socială. Cele mai comune forme de violenţă sunt uneori, în chip ridicol, considerate gesturi de „afecţiune" ale bărbatului faţă de partenera sa şi sunt privite cu îngăduinţă. O asemenea atitudine face dovada ignoranţei născute, probabil, din mentalitatea aforistică în conformitate cu care, dacă soţul nu-i dă soţiei o palmă din când în când, înseamnă că nu o mai iubeşte. Durerea, umilinţa şi stupoarea sunt ameliorate treptat prin repetarea adesea autosugestivă a unor astfel de „argumente" tradiţionale.

    Scuzarea partenerului şi acceptarea situaţiei sunt susţinute constant în comportamentul femeii-victimă prin argumente de la cele socio-culturale (exemplul mamei care a trecut prin aceeaşi situaţie tăcând şi acceptând), până la argumente de ordin religios. Situaţii şi referinţe biblice interpretate abuziv, în pofida principiilor clare ale respectului faţă de viaţă şi a liberului arbitru, sunt folosite adesea ca analgezice ale rănilor. Prima palmă este cea mai dureroasă şi acceptarea acesteia va atrage după sine şi altele. Scuzarea violenţei domestice va determina o creştere în intensitate a abuzurilor, drumul de la o palmă şi lovituri cauzatoare de răni care necesită spitalizare sau chiar leziuni fatale fiind parcurs uneori foarte repede.

Taguri:

violenta domestica, abuz

Recomandăm:

• Irlandezii au înțeles greșit scrisoarea Vaticanului
• Papa: și societatea este de vină pentru abuzurile sexuale
• Casa ADRA - Un interviu cu Sorin Goleanu
• Casa ADRA a aniversat un an de activitate pentru protecția femeilor
• Vaticanul acționat în instanță, în Belgia
• Abuzurile din Biserica Catolică, tortură?
• Tinerii, victime ale abuzului digital