Divorţul, consecinţa căsătoriei?

    „Natura umană căzută în păcat se opune cu îndârjire căsătoriei. Căsătoria este opţiunea de a fi aproape de Dumnezeu sub forma unei relaţii de apropiere cu o altă persoană. Fiindcă numai dragostea face posibilă această alegere, dar o dragoste supranaturală"[8] . O căsătorie după gândirea lui Dumnezeu, care rezistă oricărei agresiuni, poartă marca exclusivităţii, a comuniunii, a dăruirii totale prin intimitate şi a iubirii necondiţionate. Relaţia de cuplu trebuie să fie exclusivă pentru că altfel dragostea nu ar merge până la capăt, după modelul pe care Dumnezeu ni-l cere în loialitatea faţă de Sine. Omul nu este în stare să fie loial cu două persoane deodată, fără să o rănească pe una dintre cele două. Dragostea cere dăruire totală, ceea ce este imposibil faţă de mai multe persoane. 

Aşteptarea naturală a oricărui om este ca partenerul să i se ofere doar lui, în mod exclusiv. Dragostea este asemenea morţii: ne cere întreaga fiinţă.

    Dăruirea totală este intimitatea care presupune renunţarea la sine. Este o smerenie în care nu doar presupun, ci chiar cred că partenerul trebuie să primească tot. În sfera relaţiilor interumane, căsătoria reprezintă ceea ce monoteismul reprezintă în teologia creştină. Şi, în sfârşit, iubirea necondiţionată inspirată de Dumnezeu alungă ameninţarea constantă a condamnării şi a respingerii.

    Marea taină a căsătoriei este că trebuie să-l obţinem pe celălalt cu preţul propriei noastre fiinţe, cu riscul dureroasei renunţări de sine, aşa cum Iisus Hristos ne-a răscumpărat prin emoţionanta profunzime a iubirii lui Dumnezeu, sacrificându-Se pentru noi. Rănile pricinuite în timpul unei relaţii pot fi vindecate printr-o singură decizie: aceea de a ierta. Un pas important în procesul iertării este achitarea partenerului greşit şi renunţarea la controlul răzbunării. Înseamnă să renunţi la dreptul tău de a fi supărat pe ea/el.

    Beneficiile unei relaţii reînnoite merită preţul iertării. Filosoful creştin Lewis Smedes scria: „Când îl eliberezi pe făcătorul de rele de răul făcut, îndepărtezi o tumoare malignă din propria viaţă interioară. Eliberezi un prizonier, dar descoperi că prizonierul adevărat erai tu". Şi atunci este imposibil să mai doreşti divorţul.

    Într-o cultură umanistă caracterizată prin spirit de competiţie, hedonism, autonomie şi secularism, iubirea înseamnă voinţa de a poseda, nu de a te oferi în dragoste. Renunţarea la Dumnezeu sau identificarea Lui cu un element cultural va arunca familia în cele mai disfuncţionale relaţii, divorţul fiind magna opera căsătoriei, regretul unei alianţe sporadice şi nefericite. O călătorie în doi, conform Ghidului lui Dumnezeu - Biblia -, este o dublă revelaţie, pentru el şi pentru ea, care semnează o singură iubire adevărată.

Taguri:

divort, cuplu, familie

Recomandăm:

• Video: Divorţul este contagios ca o răceală
• Stresul unuia dintre parteneri dăunează şi sănătăţii celuilalt
• Studiu: Religia contează în alegerea unui partener
• Leonard Doroftei și ADRA lovesc violența domestică
• SUA: 1 din 5 divorțuri este „ajutat” de Facebook
• Rata divorțului la creștini, între mit și realitate
• Cina în familie, protecție sigură pentru adolescenți