Divorţul, consecinţa căsătoriei?

     Sunt promovate în dinamica vieţii de cuplu câteva minciuni distructive:

Mitul 1: „Căsătoria noastră este destul de bună". Adeseori, aflaţi în pragul divorţului, cei doi se întreabă unde au greşit, fără să realizeze că greşeala a constat tocmai în gândul amăgitor că lucrurile merg bine de la sine.

Mitul 2 este cel al „noului început". Partenerii aflaţi pe punctul de a divorţa îşi repetă insistent că divorţul le va oferi şansa să o ia de la început pentru o viaţă mai bună. În mod ironic, partenerii se despart cu speranţa că libertatea le va aduce ceva mai bun, fără să-şi dea seama că relaţia de căsătorie este mai bună nu în funcţie de celălalt, ci în funcţie de propria persoană.

Mitul 3: „Dragostea noastră ne face imuni în faţa divorţului". Este adevărat că dragostea asigură coeziunea şi armonia cuplului, dar este vorba de acea dragoste care ştie să ierte, să fie răbdătoare, să se poarte respectuos, exact cum scria apostolul Pavel în prima epistolă adresată corintenilor.

    În spatele acestor mituri se află promovarea unui model de fericire ofertat înainte şi după căsătorie, care constă în obţinerea fără efort şi fără sacrificii a frumuseţii, plăcerii, avantajelor şi înţelegerii. Conceptul este promovat sistematic şi injectat de canalele mass-media în venele consumatorilor de romantism, invitaţi prin oferte promoţionale atractive să pună mâna pe fericirea disponibilă gratuit. Orice confruntare cu partenerul şi orice chemare la responsabilităţile pe care le implică viaţa de familie sunt prezentate ca obstacole în calea fericirii mult dorite. Motivul conflictului şi al destabilizării relaţiei este, prin urmare, însăşi „fericirea", greşit înţeleasă, egoistă, care pretinde fără să ofere.

Diagrama morţii unei relaţii 

    Doar cei naivi îşi închipuie că viaţa de căsătorie este o viaţă uşoară. Când două persoane se unesc prin dragoste, mai devreme sau mai târziu se produce o reacţie asemenea celei dintre apă şi foc. Dispare armonia şi apare cenzura partenerului. Gary şi Barbara Rosberg [5], specialişti în probleme de cuplu, trasau pe harta căsătoriei şapte staţii descendente spre punctul ei de rupere.

Psihologul şi expertul în probleme conjugale Gottman semnalează patru indicatori de pericol iminent într-o căsnicie. Metodele lui prezic cu o acurateţe de 94% şansele unui divorţ în cazul căsniciilor în care există aceste patru semne:

- Manifestarea nemulţumirii fie către partenerul tău, fie despre partenerul tău

- Autoapărarea: „Sunt cu ochii în patru. Tu eşti duşmanul, iar eu nu vreau să te apropii de mine".

- Dispreţul: Atunci când se ridică zidurile dispreţului, există mânie. Iar mânia poate înmulţi dispreţul. Acesta este dezacordul, divergenţa care execută partenerul.

- Replierea înseamnă îndepărtarea emoţională şi fizică de situaţia creată, implicit de celălalt. 

    Trăirea visului. Prima staţie este relaţia luminoasă, perfectă, care îi aduce pe cei doi înaintea ofiţerului stării civile şi înaintea altarului. Această etapă rămâne ca un start fericit, cu multe scene romantice de referinţă.

    De la vis la decepţie. Dragostea din perioada visului marital, când nu existau ochelari pentru defectele şi greşelile partenerului, este corectată. Cei doi descoperă şocaţi că partenerul de viaţă nu este perfect. Decepţia este inevitabilă din cauza perspectivelor diferite ale celor doi cu privire la viaţa de cuplu, dar, în acelaşi timp, este necesară configurării unei noi realităţi relaţionale care să funcţioneze.

    De la decepţie la descurajare. Decepţiile acumulate şi netratate dau naştere descurajării. Rănile nevindecate întunecă gândirea, dispare speranţa schimbării în bine şi se adoptă concepţia egocentrică a căsătoriei: celălalt nu se va schimba niciodată!

    De la descurajare la îndepărtare. În staţia a patra, niciunul nu-l mai consideră pe celălalt interesant, cu atât mai puţin, atrăgător. Plictisiţi unul de celălalt, chiar şi în privinţa relaţiilor intime, ambii parteneri folosesc diferite activităţi, bunuri materiale şi afaceri pentru a umple prăpastia care s-a creat între ei.

    De la îndepărtare la separare. Următoarea etapă înseamnă o parcurgere accelerată a drumului către separare, când cei doi soţi se detaşează din punct de vedere relaţional, construindu-şi ziduri de autoprotecţie. Momentele de comunicare şi intimitate sunt foarte rare.

    De la îndepărtare la divergenţă. Conflictele care au fost reprimate cândva ies la suprafaţă într-o dispută deschisă. Divergenţele de opinie se transformă în conflicte sau certuri, ajungându-se încet şi sigur la ultima staţie.

    Divorţul emoţional. Când se atinge punctul divorţului emoţional, relaţia a murit. Documentul care va certifica ulterior divorţul legal nu va fi mai mult decât un simplu certificat de deces al căsniciei. Acesta este un drum cu şapte staţii pe care niciun cuplu nu doreşte să-l anticipeze, nici să-l parcurgă. Şi totuşi, datele statistice confirmă frecvenţa ameţitoare a divorţurilor. Este necesară o identificare pe harta maritală a poziţiei exacte a cuplului şi găsirea unui traseu ascendent, pentru vindecarea relaţiei.

[4] Paul Tournier, Dificultăţi conjugale, Casa Literaturii Creştine, 1996, p. 1

[5] Dr. Garry și Barbara Rosberg, Divorce-Proof Your Marriage, Tyndale House Publishers, 2002

Taguri:

divort, cuplu, familie

Recomandăm:

• Video: Divorţul este contagios ca o răceală
• Stresul unuia dintre parteneri dăunează şi sănătăţii celuilalt
• Studiu: Religia contează în alegerea unui partener
• Leonard Doroftei și ADRA lovesc violența domestică
• SUA: 1 din 5 divorțuri este „ajutat” de Facebook
• Rata divorțului la creștini, între mit și realitate
• Cina în familie, protecție sigură pentru adolescenți