Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Demisia mamelor

Pagina 1 2 3

decembrie 2009 | Alina Kartman | Familie

Sursele identităţii feminine

    Perspectiva evoluţionistă asupra a ceea ce o face pe o femeie să fie femeie reduce calităţile acesteia la un set de atuuri care facilitează reproducerea. În aceeaşi notă, valoarea acestor calităţi e întărită de consecvenţa cu care sexul opus le-a apreciat de-a lungul istoriei. Bărbatul caută acele calităţi ale femeii care o fac atractivă din punct de vedere sexual, fiind recunoscut faptul că ceea ce tinereţea şi frumuseţea fizică sporesc valoarea de potenţial partener a unei femei.[7]

 

    O altă perspectivă, cea a construcţionismului social, susţine că identitatea femeii este o sumă de caracteristici sedimentate prin influenţa mediului social şi a educaţiei primite sau dobândite. Sociologul Erving Goffman rezumă acestă viziune spunând că „sinele este un rezultat al interacţiunii sociale, imputat de observatori, şi nu de o identitate preexistentă interacţiunii"[8]. În consecinţă, identitatea femeii este dictată de rolul pe care îl negociază cu societatea. Identitatea ei este o consecinţă a relaţiilor.

 

    Din perspectiva biblică, rolul femeii este indisolubil legat de cel al bărbatului. Cei doi sunt complementari, interdependenţa lor fiind subliniată încă de la geneză: ca urmare a unei lipse resimţite de bărbat, femeia este creată dintr-o coastă a acestuia, ca simbol al apropierii emoţionale şi al egalităţii. Totodată, deşi nu prescrie explicit seturi de atribuţii ale femeii, Biblia descrie apreciativ femeia capabilă de excelenţă în gestionarea responsabilităţilor, fie ele casnice (Proverbe 31), spirituale şi de dezvoltare personală (Luca 10:38-42).

 

    Opinia publică adoptă variat aceste perspective, iar melanjul care rezultă este adesea condimentat cu specificul cultural al celor care îl adoptă. Mentalitatea aflată în cea mai spectaculoasă creştere a popularităţii sugerează că o femeie este împlinită atunci când îşi manifestă dezinhibat sexualitatea. Această atitudine duce la devalorizarea femeii inactive sexual. În consecinţă, pe de o parte, femeile în vârstă sunt depreciate, iar, pe de altă parte, tinerele sunt încurajate să îşi înceapă prematur viaţa sexuală. În Glasgow (Scoţia), copiii primesc ore de educaţie sexuală de la vârsta de 4 ani, iar conform curiculei cursului de sănătate sexuală şi relaţii, până la 7 ani ştiu deja de unde vin copiii. O altă mentalitate larg răspândită este aceea că titulatura profesională dictează identitatea femeii, astfel că femeile sunt definite prin ocupaţia lor: „funcţionară", „directoare", „casnică", „soţie de fotbalist".

 

    Deşi marcante pentru identitate, nici sexualitatea, nici profesia nu se suprapun identităţii, ci sunt componente ale acesteia, asemenea culturii. Toate cele trei sunt elemente definitorii ale identităţii şi din interacţiunea lor rezultă specificul personal.

 

    Psihologul contemporan James Marcia consideră că identitatea personală are două dimensiuni: explorarea alternativelor şi angajamentul, dedicarea, şi propune patru statuturi posibile ale identităţii:

    Statutul identităţii dobândite este atins atunci când un individ a explorat diferite identităţi şi s-a oprit asupra uneia, asumându-şi-o.

    Moratoriul este statutul identităţii unei persoane care este implicată activ în explorarea identităţilor alternative, fără a se fi angajat în menţinerea unei identităţi anume. Acest stadiu este numit în literatura de specialitate şi identitate amânată, întrucât survine adesea pe fondul lipsei de soluţii la probleme sau conflicte a căror rezolvare este stringentă pentru a se satisface necesităţi superioare, cum este stabilirea unei identităţi.

    Statutul de identitate închisă forţat este atins atunci când o persoană îşi asumă o identitate, fără a fi testat în prealabil alternativele. O astfel de identitate este adesea rezultatul unei preluări necritice a unor valori externe.

    Statutul de difuzie a identităţii apare în lipsa atât a unei crize de identitate, cât şi a unui angajament. Este cazul persoanelor care nu au luat o decizie conştientă în ceea ce priveşte propria identitate şi nici nu se simt îndemnate să o facă.

Anamneza confuziei de rol a femeii

    Confuzia de rol porneşte de la confuzia cu privire la identitate. Dacă o femeie nu ştie cine este, nu va ştii nici să aleagă înţelept dintre rolurile pe care societatea o îndeamnă să şi le asume. Această incertitudine este acutizată în epoca informaţiei de multitudinea de opţiuni pe care femeia le are la dispoziţie. Cu toate acestea, înţelegându-şi trăsăturile particulare ale naturii ei de femeie, observându-şi afinităţile şi abilităţile, lipsa de interes pentru anumite domenii şi punctele slabe, o femeie poate estima corect şi poate diminua distanţa dintre cine este şi cine ar vrea să fie.

 

    Pentru a fi împlinită, o femeie trebuie să ştie că identitatea ei nu este validată de o ideologie şi nici de un grup social, ci, pur şi simplu, prin angajament. În acest context, aşa cum spunea James Marcia, criza de identitate este doar o etapă a maturizării, care are avantajul că, odată depăşită, oferă indivizilor „simţul participării la un proces iniţiat şi dirijat de sine. Ei ştiu nu doar cine sunt, ci şi cum au ajuns să fie cine sunt şi că au contribuit la devenirea lor. Mai mult, ei au dezvoltat abilităţile necesare în procesul adaptativ de construire de sine şi autodefinire, care va avea loc ulterior"[9] . Limitele pentru ceea ce o femeie ar putea fi sunt prea puţine pentru ca depăşirea lor să devină un scop în sine. În schimb, angajamentul privind configurarea interioară a propriei persoane, în acord cu specificitatea autentică a universului feminin, este pasul vital pentru atingerea excelenţei care poate fi răspunsul la dilema femeii de astăzi.

 

[7] B. Todosijević, S. Ljubinković, A. Arančić, Mate selection criteria: A trait desirability assessment study of sex differences in Serbia, Evolutionary Psychology, 2009, nr. 1, p. 116-126

[8] E. Goffman, Viaţa cotidiană ca spectacol, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2007

[9] J. E. Marcia, The ego identity status approach to ego identity. Ego identity: A handbook for psychosocial research, New York,  Springer-Verlag, 1993, p. 8

 

Pagina 1 2 3

Taguri:

identitate, femeie, copii

RSS general RSS ştiri RSS bloguri
Newsletter
[x] Închide

Abonează-te la newsletter-ul ST şi vei primi, cu frecvenţa aleasă de tine, informaţii despre actualitatea care te interesează.
ATENŢIE: Pentru a te asigura că newsletterul nu va fi blocat de filtrul anti-spam, adaugă adresa newsletter@semneletimpului.ro în 'Address Book'/'Contacts'

ULTIMELE ADĂUGATE [x]

Demisia mamelor (Consume)rişti şi câştigi? Dragoste cu năBătăi Citeşte mai mult