Delincvenţa juvenilă

    Este responsabilitatea părinţilor să îi formeze pe copiii lor, iar pregătirea pentru viaţă începe încă din primul an al copilului. Părinţii trebuie să urmărească dezvoltarea copilului pe trei direcţii distincte - sentimentul unicităţii, sentimentul apartenenţei şi convingerea că este iubit.

Unicitatea. Fiecare persoană este unică şi unicitatea este fundamentală în definirea identităţii. Este important ca părinţii să sublinieze caracteristicile specifice fiecărui copil şi contribuţiile unice ale acestuia la viaţa familiei. Unicitatea îl face pe copil să se simtă valoros, aşa cum şi este de fapt.

Apartenenţa. Este esenţial ca un copil să aibă sentimentul că aparţine familiei, că nu este în plus, că acolo este locul lui, că este dorit. Într-un articol de ziar, Ann Landers a pus următoarea întrebare: Dacă aţi lua-o de la capăt, aţi mai face copii? 70% din respondenţi au afirmat că, dacă ar fi ştiut ce ştiu acum, nu ar mai fi făcut copii. Motivele acestor răspunsuri sunt variate, dar important este că un părinte cu o astfel de concepţie va transmite copilului că nu este dorit şi că nu aparţine acelei familii. Biblia afirmă: „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El." (Psalmi 127:3) Această perspectivă ar trebui să le dea de gândit părinţilor cu probleme în acceptarea propriilor copii.

Convingerea că este iubit. Dragostea este măsurată adesea de copii prin prisma atenţiei pe care părinţii le-o acordă. Adeseori, neascultarea ostentativă, comportamentul agresiv, ameninţările cu sinuciderea, fuga de acasă sunt metode de comunicare alese de copii pentru a cere puţină atenţie. De asemenea, pentru un copil, dragostea se scrie cu patru litere - „timp". Indiferent cât de aglomerat are programul, părintele are datoria să îi acorde copilului suficient timp în care acesta să se bucure de atenţia tatălui sau a mamei, atenţie manifestată prin: răspunsuri la întrebări, joacă împreună, ascultarea lucrurilor pe care copilul le are de spus, transmiterea aşteptărilor părinţilor de la copii etc. 

 „Fiecare copil are nevoie de încurajare, la fel cum plantele au nevoie de apă." Rudolf Dreikurs

    Părintele este persoana cu care începe procesul de schimbare şi formare a imaginii de sine a copilului. Dacă părintele are probleme cu imaginea de sine, copilul se va contamina şi, cu fiecare generaţie, problema devine mai gravă. Nu trebuie să uităm că fericirea înseamnă, printre altele, şi să ai o părere bună despre tine. Un dar important pe care îl poţi face copilului este un respect de sine sănătos. E timpul să fie luate măsuri concrete, hotărâte şi imediate. Evaluarea climatului emoţional al căminului este un alt pas determinant în construirea unei strategii de schimbare, care trebuie să se bazeze pe trăirea dragostei autentice, iar esenţa acesteia se află în descoperirea adevărului biblic: „Dumnezeu este dragoste" (1 Ioan 4:8).

Taguri:

tineri, delincventa, infractiuni, juvenil

Recomandăm:

• Șeful FMI despre generația pierdută de tineri
• Prăpastia dintre generații se micșorează
• Faţa (deocamdată) nevăzută a recesiunii din Europa
• Pentru tinerii americani metodele contraceptive nu contează
• Tinerii din Africa de Sud se distrează pe seama unui video şocant
• 23.000 de tineri au trimis un „strigăt sfânt”
• Tinerii ortodocși ruși pornesc evanghelizarea de stradă