Cu spatele la Infinit

    Se ştie că mulţi evrei, unii chiar contemporani cu Iisus, au pretins că sunt Mesia cel aşteptat[1] . Dintre aceştia, doar Iisus din Nazaret este numele care a dăinuit de-a lungul timpului. În schimb, prea puţini dintre contemporanii Săi L-au recunoscut şi acceptat ca Mesia, iar această realitate dă naştere unei întrebări: de ce a fost respins Iisus?

    Isus, un umil ţăran galilean, şi-a trăit toată copilăria şi tinereţea în nu prea cuviosul Nazaret, un sat aşezat pe nişte coline din nordul Palestinei. Până la treizeci de ani nu a realizat nimic notabil. Având meseria de tâmplar, era cunoscut probabil drept un om simplu, nepretenţios. Istoria a reţinut numele unora ca Alexandru Macedon, Wolfgang Amadeus Mozart sau Albert Einstein, care la 30 de ani ocupau deja poziţii de notorietate în lume. Evenimentele au luat însă o turnură care a transformat simplitatea vieţii retrase a lui Iisus într-o biografie care nu s-a încheiat şi nu se va încheia vreodată. Umilul nazarinean a depăşit cu mult faima oamenilor de geniu şi figurile legendare ale zeilor.

Perspectiva evreiască

    Aşteptarea unui Mesia care să izbăvească Israelul de sub dominaţia romană şi care să aşeze destinul lumii întregi pe direcţia izbăvirii de rău era legitimă. Viaţa şi învăţăturile Sale, similare celor ale învăţaţilor şi rabinilor evrei, nu ar fi deranjat. Ceea ce a trezit suspiciuni şi neîncredere a fost identificarea Sa cu Mesia sau Fiul lui Dumnezeu, şi asta din pricina presupunerii „că aceia care susţineau că sunt Mesia, mai devreme sau mai târziu, se răzvrăteau - pretinşii Mesia erau de obicei făcuţi pachet şi expediaţi autorităţilor romane dacă deveneau prea turbulenţi"[2], după cum scrie istoricul Paul Johnson.

    Conform autorului evreu Isidor Epstein, Sanhedrinului îi revenea datoria să aresteze toate persoanele suspecte de complot împotriva Romei, iar când acuzaţiile se dovedeau temeinice, trebuia să-l predea pe acuzat autorităţilor pentru a fi judecat. În faţa unui asemenea Sanhedrin ar fi fost adus Iisus. Temându-se de pierderea puţinei independenţe pe care o mai aveau, membrii Sanhedrinului l-au trimis pe Iisus la Pilat. Guvernatorul roman a făcut cu Iisus ceea ce făcea cu acuzaţii de instigare[3]. În viziunea lui Epstein, Pilat este cel vinovat de moartea lui Iisus. Deşi este prezentat de evanghelişti ca fiind nehotărât în privinţa lui Iisus, cumpănind dacă să cedeze sau nu presiunilor preoţilor evrei, Pilat este altul în realitate, spune Epstein. El este cel care şi-a bătut joc de drepturile elementare ale evreilor, lezându-le sentimentele religioase în toate manierele posibile. Legionarii săi umblau prin Ierusalim cu stindarde purtând imaginea împăratului. Se ştie că, din ordinul lui, Templul a fost jefuit pentru a se obţine banii necesari construirii unui apeduct. Tot el ar fi privat Sanhedrinul de jurisdicţia penală, sperând să-i diminueze drastic influenţa şi puterea. Pe de altă parte, i-a impus acestuia să menţină ordinea în provincia romană a Iudeii. De frica lui Pilat, l-ar fi cedat evreii pe Iisus.

    Elita religioasă evreiască era formată din două mari partide: fariseii şi saducheii (care erau preoţi). Tratamentul aplicat lui Iisus, şi care a fost motivat politic în ochii lui Epstein, sugerează implicarea saducheilor în proces în mai mare măsură decât cea a fariseilor. De fapt, „niciodată ei [fariseii] nu l-au criticat pe Iisus pentru pretenţiile sale mesianice", conchide Epstein. Diferendele dintre Iisus şi farisei au fost doar de natură religioasă, fiind legate de interpretările lor asupra Torei, pe care Iisus le condamna. Aşadar, saducheii sau casta preoţilor, ar fi fost cei care s-au împiedicat de faptul că Iisus şi-a arogat statutul de Mesia.

    J.B. Agus întăreşte ideea conform căreia „ceea ce discipolii lui acceptau şi o parte a evreilor respingeau era convingerea că el era ‘Fiul omului', Mesia cel aşteptat. El a avut în ochii lui Israel destinul unuia dintre acei pseudo-Mesia, pe atunci destul de numeroşi"[4]. Nu era suficient ca o persoană să-şi atribuie rolul de Mesia. Trebuia să demonstreze că are acest drept. Evreii i-au spus odată lui Iisus: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la Tine!" (Matei 12:38) De asemenea, „Fariseii şi saducheii au venit la El şi (...) I-au cerut să le arate un semn din cer" (Matei 16:1). Iar când era răstignit pe cruce, lui Iisus i s-a strigat: „Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!" (Matei 27:42) Demonstraţia cerută, la care se face aluzie în aceste texte, nu era legată de un simplu act supranatural. Iisus le dăduse deja multe asemenea dovezi. Ceea ce i se cerea lui Iisus era dovada incontestabilă că El este Mesia. Aceasta ar fi însemnat instaurarea erei mesianice care să aducă cu sine slava şi grandoarea împărăţiei lui David sa a lui Solomon. „Din punct de vedere iudaic," spune Agus, „Iisus a fost ‘respins' doar din pricina pretenţiei sale mesianice, fiindcă nu adusese cu el, epoca de glorie". Aşadar, totul s-ar reduce, de fapt, la lipsa unei demonstraţii. Cu alte cuvinte, 'ghinionul' lui Iisus este că venirea Sa nu a avut loc în acord cu canoanele aşteptărilor populare.

Taguri:

patimi, răstignire, iisus, cruce,

Recomandăm:

• Reclamă cu Iisus și Obama cenzurată de FoxTV
• „Fiul lui Dumnezeu" - greu de tradus pentru musulmani
• Născut din fecioară
• Iisus Christos caricaturizat la Comedy Central
• 20.000 de oameni au format cea mai mare „cruce umană”
• Nehotărâţi cu privire la Patimile lui Christos
• Mii de români s-au închinat la Crucea Mântuitorului