Clubul Bilderberg: un rușinat guvern mondial

În luna mai 2009, membrii grupului Bilderberg s-au întâlnit într-o locaţie selectă, lângă Atena. După câteva luni, Grecia a intrat în criză. Anul acesta, în luna iunie, elita lumii s-a adunat sub aceeaşi marcă Bilderberg la un hotel de lux din apropierea Barcelonei. Ca atare, a apărut temerea că în prim-planul crizei va intra Spania. Există însă şi un plan de fundal, cu bătaie lungă.

„Un club exclusivist, probabil că fără putere, dar cu siguranţă influent", titra publicaţia Times descriind grupul Bilderberg, în aprilie 1977. După mai bine de trei decenii, în iunie 2010, Times anunţa tot din titlu: „Secretosul grup Bilderberg, gata de proteste." Diferenţele dintre cele două perspective sunt notabile. În trei decenii, exclusivismul şi influenţa par să fi fost înlocuite de marca notorie a grupului - secretomania - în timp ce impotenţa suspectată iniţial este acum o putere reală, având parte de reacţii publice de protest. Cu o istorie de peste o jumătate de secol, Bilderberg este numele care polarizează elita mondială a lumii şi pe cei mai aprigi conspiraţionişti, în timp ce presa quality tace.

Cine (sau ce) este Bilderberg

Filosoful polonez Joseph Retinger¹, înfocat susţinător al unei Europe unite, şi George Ball, subsecretarul de stat în Ministerul american al Economiei şi Agriculturii l-au abordat, în 1954, pe prinţul Bernhard al Olandei. Propunerea celor doi era ca prinţul consort să prezideze o serie de întâlniri în urma cărora să se restabilească legăturile între Europa şi America, oarecum slăbite de războiul rece. Un obiectiv implicit era împiedicarea avansării comunismului în Occident. În urma acordului, participanţii au fost aleşi dintre membrii NATO, iar prima întâlnire a avut loc în mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeeck, Olanda.

De atunci, în fiecare an au loc întâlniri ale unor personalităţi din lumea politică, financiară şi economică. În locaţii selecte, departe de ochii presei, participanţii Bilderberg sunt şefi de state, reprezentanţi ai dinastiilor europene, miniştri, directori ai marilor bănci, managerii marilor afaceri, şefii unor instituţii cu implicaţii mondiale².

O problemă sau o opţiune?

Asemănător întâlnirilor masoneriei, evenimentele Bilderberg sunt denumite „secrete" de mass-media. În schimb, participanţii care iau parte la ele le declară a fi doar „private". Martin Wolf, jurnalist al Financial Times, a fost invitat de câteva ori la conferinţe, dar nu în rol de raportor de presă. El confirmă că „privat, mai degrabă decât secret" este caracterul acestor întâlniri. Wolf înfierează lipsa de discreţie a celor care ignoră opţiunea de întâlnire particulară: „Ideea că astfel de întâlniri nu pot avea loc într-un cadru privat este fundamental totalitaristă. Aici nu vorbim de un organism cu puteri executive; aici nu sunt luate decizii."³ Ideea este speculată în presă, jurnaliştii punctând ironic că liderii lumii poate îşi iau de fapt câteva zile de concediu, cu timp petrecut la piscină sau pe terenul de golf. Fără stres, fără tensiuni, ei par a fi doar prieteni în compania altor prieteni de acelaşi rang.

Predictibil, ori de câte ori în jurul unei întâlniri sau organizaţii apar cuvinte precum „privat", „intim", „discret", acestor evenimente le sunt asociate imediat teorii conspiraţioniste. Bilderberg nu face excepţie, cu atât mai mult cu cât reuneşte cei mai influenţi oameni ai lumii. Deşi participanţii dezmint energic etichetările, rămâne suspectă secretomania de care dau dovadă, cu atât mai mult cu cât pretind că la mijloc ar fi lucruri relativ banale, gen întâlnire de cunoaştere, de clarificare.

Uşor de observat, problema centrală a acestor conferinţe Bilderberg este aglomerarea potentaţilor lumii într-o singură locaţie, fără accesul presei, fără declaraţii oficiale. Reporterii⁴ nu au acces, nu se fac stenograme ale discuţiilor, nu se iau voturi şi nu se ajunge la concluzii oficiale. Grupul Bilderberg este cel mai cunoscut prin faptul că nimeni nu ştie exact ceea ce este. „Bilderberg este atât de secretă, încât nu are nici măcar un nume", afirmă jurnalistul american Jim Marrs într-un documentar History Channel.

Cât de „secretă" e întâlnirea Bilderberg?

Conspiraţioniştii acuză secretomania şi jubilează ori de câte ori se deconspiră locaţia următoarei întâlniri, lista participanţilor sau agenda de discuţie. Şi totuşi guvernul finlandez nu ezită să dea un comunicat de presă cu privire la participarea unor membri ai cabinetului la întâlnirea Bilderberg. Informaţia postată pe site-ul oficial, cu doar o zi înaintea conferinţei de la Atena, din 2009, dezamorsează tensiunile cu privire la secretul locaţiei: „Prim-ministrul Matti Vanhanen va participa la Conferinţa Internaţională Bilderberg din Atena, între 14 şi 17 mai. De asemenea, la întâlnire va participa şi ministrul de finanţe Jyrki Katainen."

La nivel european, diverşi europarlamentari au fost şi sunt invitaţi în clubul Bilderberg, iar informaţia este recunoscută oficial pe site-ul instituţiei europene. Romano Prodi confirma că la întâlnirea Bilderberg din 2003, de la Versailles, trei comisari au acceptat invitaţia de a participa. Specificarea a fost aceea că „invitaţia le-a fost trimisă în baza funcţiilor lor, deşi ei nu vor participa ca trimişi ai Comisiei Europene."

În ultimă instanţă, pe site-ul ministerului american al apărării este disponibil un dosar⁵ de documente cu privire la întâlnirea Bilderberg de la Toronto, din 1996. Clasificat iniţial ca un set de informaţii secrete, dosarul este acum desecretizat. Se regăsesc acolo corespondenţe, subiectele agendei, regulile de participare, lista provizorie a participanţilor. La o scurtă verificare a listei, pe lângă nume sonore ale politicii şi economiei mondiale, pe lista invitaţilor din 1996 apar şi reprezentanţi ai presei: directorii Telegraph, Guardian, Politikon, Reuters, News Corporation, Foreign Affairs şi jurnalişti TV.

Ce-i mână pe ei în luptă?

Un documentar Discovery Channel a lansat ipoteza că planurile Bilderberg se reunesc în jurul a trei mari ţeluri formulate de prinţul Bernhard în anul 1954. Primul are în vedere crearea unui guvern mondial la începutul mileniului III. Al doilea ţel vizează globalizarea economică. Iar ultimul are în vedere crearea unei forţe armate globale care să reducă rapid la tăcere orice formă de opoziţie identificată oriunde pe planetă.⁶ Desigur, la prima lectură se simt influenţe conspiraţioniste.

Sunt însă voci din interior ce confirmă înfricoşătoarele ţinte. „A spune că ne luptăm să creăm un guvern unic mondial este exagerat, dar nu este cu totul incorect", i-a spus Lord Healey (fondator al grupului Bilderberg) autorului Jon Ronson, aşa cum apare citat în cartea Them: Adventures with Extremists. Healey continuă: „Cei care suntem în Bilderberg am simţit că nu putem merge la nesfârşit luptându-ne unul cu altul pentru nimic. Aşa că am simţit că o singură comunitate în întreaga lume ar fi un lucru bun."⁷ Aşadar, prima ţintă, opţiunea unui guvern mondial, deşi exagerată, este subînţeleasă. În al doilea rând, o lume organizată la nivel mondial ca o singură comunitate ar confirma cel de-al doilea ţel. Cel de-al treilea are accente apocaliptice, în care forţe mondiale vor supune violent şi energic întreaga lume. Perspectiva unui reprezentant al Bisericii Ortodoxe, citată în Times, confirmă tendinţa unei interpretări apocaliptice. În cuvintele mitropolitului Serafim din Pireu, Bilderbergii reprezintă „o cabală criminală a sionismului mondial şi eforturile acestuia de a instaura o cruntă dictatură mondială sub conducerea lui Lucifer."⁸

Perspectiva de mai sus nu este unică. Însă ideea este confruntată de David Rockefeller, membru al unei cunoscute familii din cadrul Bilderberg. În cartea sa Memorii (2002), celebrul industriaş acuza ideologii extremişti între care „unii chiar sunt convinşi că am fi parte dintr-o cabală secretă care acţionează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizându-mi familia şi pe mine ca 'internaţionalişti' şi conspiratori, alături de alte persoane din lume, în vederea construirii unei structuri globale politice şi economice mai integrate - o singură lume, dacă doriţi. Dacă aceasta este acuzaţia, mă declar vinovat şi sunt mândru de ea."⁹

Poziţia lui Rockefeller confirmă explicit primele două ţeluri ale prinţului Bernhard. Cel de-al treilea poate deveni un corolar în contextul împlinirii, sau mai bine zis al neîmplinirii, facile a primelor două.

1 Fondatorul Mişcării Europene (European Movement), cea care avea să dea naştere, mai târziu, instituţiei numite Consiliul Europei.

2 O recenzie a numelor participante şi a filosofiei acestui club găsiţi în articolul „Cine sunt stăpânii lumii" din Semnele timpului, noiembrie 2007, disponibil şi în arhiva online.

3Jonathan Duffy, „Bilderberg - the ultimate conspiracy theory", www.bbc.co.uk, 3 iunie 2004.

4 La Summitul G8 din iunie 2010, în Toronto, au participat liderii celor mai puternice opt ţări. Evenimentul a fost cap de afiş, iar numărul jurnaliştilor prezenţi s-a estimat la 3.000.

5www.dod.gov http://www.dod.gov/pubs/foi/reading_room/824.pdf

6„Grupul Bilderberg - adevărații conducători ai Americii, www.descopera.ro

7 „Who pulls the strings", www.guardian.co.uk, 10 martie 2001

8Roger Boyes, John Carr, „Shadowy Bilderberg group meet in Greece", www.timesonline.co.uk, 14 mai 2009.

9David Rockefeller, „Memoirs", Random House, 2002, pag. 405.

Taguri:

bilderberg, noua ordine mondiala, mondial, guvern,

Recomandăm:

• România în cea mai gravă criză din ultimii 60 de ani
• Mitropolit: Criza spirituală a generat criza economică
• Seducţia noii spiritualităţi. Duelul creştinismului cu Noua Ordine Spirituală
• FMI nu are un șef la întâlnirea grupului Bilderberg
• După 40 de ani, Clubul de la Roma reafirmă apocalipsa planetei
• Cum se vede căderea guvernului român în presa internațională
• WikiLeaks: Guvernele îşi spionează cetăţenii