Cine sunt părinţii copilului tău?

Cuvântul 'educaţie' înseamnă mai mult decât un curs studiat la facultate. Educaţia începe cu pruncul din braţele mamei. În timp ce modelează şi construieşte caracterul copiilor ei, mama îi educă. Părinţii îşi trimit copiii la şcoală, iar după ce termină şcoala cred că i-au educat, dar educaţia este o noţiune ale cărei dimensiuni puţini le realizează: ea cuprinde întregul proces prin care copilul este instruit din pruncie la copilărie, din copilărie la tinereţe şi de la tinereţe la maturitate. Educaţia copilului trebuie să înceapă din momentul în care acesta este în stare să-şi formuleze primele idei.

Sursa: Ellen White, Îndrumarea copilului, Bucureşti, Viaţă şi Sănătate, p. 9   

    Mai mult ca niciodată înainte, omenirea are la dispoziţie resurse informaţionale şi tehnice extraordinare. Totuşi, în ciuda acestui progres, copiii, adolescenţii şi tinerii dau pe faţă un spirit de nesupunere şi nechibzuinţă neegalat în niciuna dintre epocile anterioare. Lipsa disciplinei în foarte multe dintre instituţiile de învăţământ îi determină pe mulţi să se întrebe dacă acestea mai au vreo utilitate. Există o nevoie acută de şcoala în care tinerii să înveţe autocontrolul, perseverenţa şi încrederea în propriile puteri, respectul pentru autoritate şi reverenţa faţă de Dumnezeu. Prima şi cea mai mare lecţie care trebuie învăţată de la poporul Israel este faptul că aderarea strictă la un sistem religios şi moral le-a asigurat israeliţilor unitatea - lucru ce nu putea fi realizat de niciun sistem politic.

Nimic nu înlocuieşte familia

     Filosofia actuală cu privire la educaţie este radical diferită de sistemul prezentat în Biblie. Chiar şi expresia „cei şapte ani de-acasă", atât de des folosită în limbajul popular, şi-a pierdut consistenţa şi relevanţa în condiţiile în care termenul „acasă" înseamnă mai degrabă cămine de copii, grădiniţe, şcoli cu program prelungit, instituţii after school şi alte surogate ale familiei. În ciuda acestui fapt, familia constituie şcoala în care copilul primeşte primele sale lecţii, cu efecte de cea mai lungă durată. Nicio instituţie nu poate prelua rolul modelator al mamei şi al tatălui. Părinţii ar trebui să stea mai mult acasă, dar, ţinând cont de modelul social acceptat, acest „mai mult acasă" este aproape utopic. Mulţi părinţi sunt plecaţi de acasă pentru perioade lungi de timp, unii chiar peste hotare, muncind ca să le asigure copiilor un viitor. Din nefericire, tocmai absenţa lor le afectează acestora viitorul.

    În acelaşi timp, trebuie accentuat că educaţia din cadrul familiei şi cea academică sunt două sisteme complementare, care nu ar trebui să-şi confunde rolurile pe care le au în procesul educaţional. Cedarea de către părinţi a acestei responsabilităţi pune în pericol integritatea spirituală, morală, emoţională şi chiar fizică a copilului. Restabilirea statutului familiei ca instrument de primă importanţă în procesul educaţional presupune însă, înainte de toate, o reeducare a familiei în privinţa rolului pe care-l are. Familia trebuie să-şi regăsească identitatea, să-şi recâştige rolul de instrument educaţional. Societatea are mai puţină nevoie de genii, şi mai multă nevoie de oameni de caracter, iar formarea caracterului începe în familie.

Taguri:

parinti, familie, educatie, copii

Recomandăm:

• Grădiniţa, un factor de stres pentru copil
• Familia românească după 20 de ani de capitalism
• Educaţia finlandeză funcţionează pe încredere şi etică
• Studiu: Persoanele mai educate sunt şi mai religioase
• Liberty - cea mai mare universitate creștină din lume
• Părinţii care merg la biserică îşi influenţează pozitiv copiii
• Leonard Doroftei și ADRA lovesc violența domestică