Cine sunt părinţii copilului tău?

Revista

< Home

ABONEAZĂ-TE CONCURS PROMO

Cine sunt părinţii copilului tău?

Educaţie de Marius Mitrache | decembrie 2009

Pagina 1 2 3

     Educaţia este esenţială pentru supravieţuirea oricărui grup social, de vreme ce o comunitate îşi asigură existenţa şi dezvoltarea numai prin transmiterea către generaţia următoare a cunoştinţelor acumulate, a puterii derivate din aceasta şi a aspiraţiilor ideologice.

 

     Criza educaţională este, de departe, cea mai gravă dintre crizele societăţii româneşti actuale. Starea de fapt ne aşază în faţa unui paradox: pe de o parte, numărul şcolilor este în continuă creştere, instrumentele educaţionale fiind din ce în ce mai sofisticate, iar pe de altă parte, nivelul calitativ al educaţiei este în scădere. Discuţiile sterile pe această temă pun în lumina reflectoarelor slăbiciunile şi incapacitatea sistemelor politice de a găsi soluţii funcţionale.

 

    Totuşi, mai presus de culpa guvernanţilor, se află criza familiei. Familia îşi pierde treptat identitatea ca prim-instrument educaţional, prin abandonarea sarcinilor educaţionale pe care ar trebui să şi le asume şi redirecţionarea responsabilităţii către sistemele academice. 

De la filtru sau de la izvoare?

    Pentru societatea contemporană de tradiţie creştină, viziunea iudaică, biblică, a educaţiei reprezintă un izvor important de inspiraţie. Din scrierile sacre ale Vechiului Testament răzbate ideea că succesul comunităţii ebraice şi continuitatea culturii acesteia au fost condiţionate de cunoaşterea şi ascultarea de legea revelată a lui Dumnezeu.

 

    Poporul evreu scăpat din lanţurile robiei egiptene a primit din partea lui Dumnezeu porunca de a-şi organiza întreaga viaţă în jurul poruncilor divine. „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea" (Iosua 1:8). Asigurarea prosperităţii, a creşterii şi longevităţii poporului israelit depindea de educarea descendenţilor în spiritul cărţilor sacre. Părinţii îi învăţau cu grijă pe copii să-L iubească pe Dumnezeu şi să respecte legile şi poruncile Sale (vezi Deuteronom 6:1-9). Manualul folosit pentru educaţia copiilor evrei în timpurile Vechiului Testament era istoria poporului Israel şi modul în care Yahweh l-a condus.

 

    Cititorul Bibliei poate remarca insistenţa cu care li se cerea părinţilor să le povestească propriilor copii istoria ieşirii din Egipt. „Când fiul tău te va întreba într-o zi: Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru? să răspunzi fiului tău: Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică" (Deuteronom 6:20,21). Părinţii trebuiau să le transmită noilor generaţii vocaţia, identitatea şi misiunea lor, pecetluite prin legământul încheiat cu Dumnezeu. „O cunoaştere a lui Dumnezeu, părtăşia cu El în studiu şi în muncă şi asemănarea cu El în caracter, acestea urmau să fie sursa, mijlocul şi ţelul educaţiei lui Israel"[1] . „Primul şi cel mai eficient factor educaţional a fost casa părintească, tatăl şi mama fiind cei dintâi dascăli ai copiilor lor"[2] .

 

    Familia (sau bet av) constituia unitatea socio-economică fundamentală în Israel, având un rol important în împlinirea nevoilor membrilor ei, ceea ce includea şi educaţia tinerilor. Se considera că „a nu acorda asistenţa necesară pentru formarea copilului prin educaţie constituie o impietate faţă de Dumnezeu şi faţă de societate"[3] . Conform legii israelite, părinţii începeau educaţia religioasă a copilului cât mai timpuriu posibil.

 


[1] Ellen White, Educaţie, Bucureşti, Editura Viaţă şi Sănătate, 2001, p. 33
[2] Petre Semen, Arheologie biblică în actualitate, Iaşi, Editura Trinitas, 1997, p. 84
[3] Constantin Cucoş, Educaţia religioasă: repere teoretice şi metodice, Iaşi, Editura Polirom, 1999, p. 35

 

Pagina 1 2 3

Share |

Recomandăm:

Adaugă un comentariu








Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.

RSS Newsletter