CASTing pentru moralitate

    Chiar dacă toţi înţelegem cuvântul „sex", nu toţi îl definim la fel[3] . Chiar şi în studiile de specialitate există diferite definiţii ale termenului. De exemplu, în opinia unor autori, comportamentele care includ alte manifestări decât contactul genital şi penetrarea sunt rareori incluse în definiţie. Ambiguitatea definirii sexului se regăseşte atât în literatura de specialitate, cât şi în înţelegerea populaţiei de vârstă tânără. Studenţii definesc actul sexual în moduri foarte diverse, se arăta în concluziile studiului realizat de Departamentul de Psihologie Aplicată al Universităţii din Calgary (Canada), în 2007.

    Departamentul de Psihologie al Universităţii din New Brunswick[4] le-a cerut studenţilor să aleagă o definiţie a actului sexual dintr-o listă cu 18 comportamente sexuale. În timp ce majoritatea (peste 97%) au inclus în definiţie doar penetrarea, mult mai puţini (cca 70%) au inclus contactul anal şi doar 40% dintre ei au considerat contactul oral ca fiind act sexual. Doar o treime au considerat că masturbarea celuilalt este act sexual. Băieţii au inclus în definiţia lor mai multe aspecte decât fetele, iar tinerii adulţi au oferit o definiţie mai largă a actului sexual decât cei mai puţin vârstnici decât ei. De asemenea, s-a constatat că aceia care îşi începuseră viaţa sexuală au fost mai dispuşi să includă în definiţie diferite comportamente ca fiind parte a actului sexual.

    Un aspect destul de controversat este actul sexual prin intermediul telefonului sau al computerului. Studii recente arată că mai mult de 40% dintre tinerii din universităţi au recunoscut participarea la acest gen de „relaţie sexuală". Deşi au admis că nici sexul prin telefon şi nici sexul online nu se încadrează în definiţia pe care o dau actului sexual, majoritatea au recunoscut că astfel de practici pot fi înţelese ca infidelitate faţă de partener. Altfel spus, infidelitatea nu presupune în mod necesar contactul fizic.

Virginitatea - o problemă?

    Imitând un caz de peste hotare, o româncă anunţa, nu demult, prin intermediul internetului, că oferă prima ei noapte de dragoste celui care plăteşte mai mult, gestul dobândind o motivaţie „nobilă": tânăra dorea să obţină astfel banii necesari pentru continuarea studiilor.

    Până în urmă cu puţine decenii, termenul „virginitate" era folosit doar cu referire la fetele care nu au avut contact sexual cu un bărbat. Virginitatea era înţeleasă ca un dar de la Dumnezeu, pe care soţia îl oferea soţului. Conform mentalităţii generale, fata îşi păstra castitatea până la momentul căsătoriei. În caz contrar, atât fata, cât şi familia din care provenea erau compromise în societate. Odată cu trecerea timpului şi cu triumful revoluţiei sexuale, definirea termenului „virginitate" a devenit tot mai dificilă, trădând confuzia care a apărut în legătură cu acest subiect. Conceptul virginităţii a început să fie folosit în dreptul ambelor sexe, indiferent de orientarea sexuală. Astăzi, virginitatea este considerată mai degrabă o povară, tot mai mulţi adolescenţi considerând că a fi virgin este o stare anormală. Grupul îşi exercită presiunea, ironiile muşcă tot mai adânc şi mulţi încep să regrete că „s-au păstrat".

Inelul virginităţii

    „Inelul virginităţii" este parte dintr-un program numit „Silver Ring Thing", început în Arizona, SUA, în anii '90. Acest proiect a fost iniţiat de către un pastor evanghelic, cu scopul scăderii numărului de sarcini în rândul adolescentelor. Până în 1995, 13% dintre adolescenţii americani au promis să evite contactul sexual până la căsătorie.

    În urma unei cercetări efectuate de Janet Elise Rosenbaum, profesor la Universitatea Harvard, şi publicate în ianuarie 2009 în revista Pediatrics[5] , concluzia a fost că aceste inele şi jurăminte nu i-au determinat pe tineri nici să rămână abstinenţi, nici să evite bolile cu transmitere sexuală.

    De fapt, spre deosebire de cei care nu îşi luaseră angajamentul „inelului virginităţii", tinerii care promiseseră că nu vor avea contacte sexuale până la căsătorie nici măcar nu au folosit vreo metodă de protecţie. Eşantionul, atât în cazul tinerilor care au făcut jurământul, cât şi în cazul celor care nu l-au făcut, a fost ales dintre tinerii cu o orientare religioasă şi cu o perspectivă conservatoare asupra sexualităţii.

    Rosenbaum a folosit datele oferite de Studiul Naţional Longitudinal al Sănătăţii Adolescenţilor şi a comparat 289 de adolescenţi care şi-au luat angajamentul castităţii cu 3.440 de adolescenţi care nu au făcut vreun jurământ în acest sens. Descoperirea a fost că „după cinci ani de la jurământ, 82% dintre cei care au jurat iniţial au negat până şi faptul că au jurat". S-a constatat că nu exista nicio diferenţă semnificativă între cei care promiseseră abstinenţa şi ceilalţi.

Taguri:

premarital, sex, tineri, castitate, moralitate

Recomandăm:

• Biblia, sexul şi prejudecăţile
• Episcopi metodiști cer hirotonirea homosexualilor
• Sociolog: prețul sexului a scăzut
• E adevărat: Începerea vieții sexuale modifică creierul
• Evanghelia virală: Jeff Bethke despre sex și căsătorie (VIDEO)
• Reportaj BBC: Cum este să fii asexual?
• Șeful FMI despre generația pierdută de tineri