Biblioteca sacră într-un secol profan

    În veacuri pierdute în negura timpului, Biblia a fost cartea pentru care unii au ales să moară pe rug sau în temniţă. A fost un timp când Biblia era ferecată în lanţuri pe zidul mănăstirilor. Azi, este tipărită şi răspândită în milioane de exemplare. Se pare însă că numărul celor care o citesc este mai mic.

    Tot mai puţini oameni cunosc personajele, evenimentele şi datele elementare ale Bibliei. Este concluzia un studiu[1] realizat, în 2009, de cercetătorii de la Universitatea Durham, care au chestionat 900 de persoane provenite din diferite biserici sau neafiliate vreunei biserici. În medie, o persoană din 20 a fost în stare să îşi amintească cele Zece Porunci. Unul dintre respondenţi credea că profetul Daniel (cel aruncat în groapa cu lei) este totuna cu „regele leu” – personaj dintr-o animaţie Disney. Studiul a mai relevat că o bună parte a publicului tânăr consideră Biblia o carte „irelevantă” şi „de modă veche”.

Trei, Doamne, şi toate trei…

    În alte secole, când teologia era încoronată ca regină a disciplinelor, iar Biserica juca un rol mai important nu doar în domeniul religios, ci şi în plan social, politic şi cultural, Biblia era recunoscută ca exprimare a Cuvântului lui Dumnezeu. Astăzi sunt mai puţini cei dispuşi să vadă în textul biblic mai mult decât un simplu produs cultural, cu un conţinut etic explicit. Paradoxal, informaţiile mai bogate şi mai precise despre conţinutul Bibliei şi despre modul în care a fost scrisă şi transmisă de-a lungul timpului sunt concomitente cu o respingere accentuată a ineranţei[2] Bibliei. Rând pe rând au fost puse sub semnul întrebării trei aspecte importante, respectiv originea Bibliei, autoritatea Bibliei şi interpretarea Bibliei.

    Consecinţele acceptării sau respingerii originii şi autorităţii Bibliei se răsfrâng asupra înţelegerii unor subiecte de interes în actualitatea contemporană, precum tensiunile dintre susţinătorii creaţionismului şi adepţii evoluţionismului sau dezbaterile recente privind drepturile minorităţilor sexuale, care polarizează combatanţii şi în funcţie de modul de raportare la autoritatea Bibliei.

Biblia primilor creştini

    În primele secole ale erei creştine, Biblia a fost baza Bisericii pentru proclamarea mesajului creştin şi, totodată, sursa răspunsurilor oferite celor care au lovit creştinismul, din exteriorul, dar şi din interiorul său. „Scriptura a rămas centrală; într-adevăr, predicile bazate pe Biblie şi comentariile care o prezentau în detaliu se aflau chiar în centrul vieţii teologice obişnuite a Bisericii din primele secole.[3]” 

    Biblia îndeplinea iniţial două roluri importante. Mai întâi, era sursa doctrinei şi învăţăturilor Bisericii. Apoi, pentru fiecare cititor în parte, era calea pe care putea să „audă” vocea lui Dumnezeu. În istoria tumultuoasă a perioadei Bisericii Primare, când creştinii erau persecutaţi, aruncaţi în arenele cu lei sau arşi pe rug, au devenit martiri cei care citeau Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca sau Ioan. Evangheliile apocrife, precum cea a lui Iuda, atât de popularizată astăzi, nu au convins pe nimeni să ia calea martirajului.

    Detaliul este semnificativ pentru ilustrarea convingerilor puternice ale primilor creştini cu privire la originea şi autoritatea Bibliei, precum şi pentru înţelegerea impactului pe care această Carte îl avea asupra lor. Situaţia s-a schimbat treptat, după ce creştinismul a devenit o religie acceptată de autorităţi, ba chiar o religie de stat. Instituţionalizarea Bisericii a favorizat transformarea interpretării Bibliei într-o prerogativă a clerului. Eliberarea Bibliei din lanţurile mănăstirilor şi ale tradiţiilor a venit odată cu Reforma secolului al XVI-lea, când s-a proclamat principiul Sola Scriptura.

În căutarea lui Iisus

    Mişcările de trezire religioasă din secolul al XIX-lea au pornit, iarăşi, de la o reaşezare a Bibliei ca fundament al credinţei. În acelaşi timp, raţionalismul, darwinismul, dezvoltarea unor ştiinţe precum sociologia – care propunea o înţelegere a lumii prin prisma evoluţiei omului în contexte socio-culturale determinate –, revoluţia industrială, care i-a sporit individului încrederea în propria capacitate de a schimba lumea şi de a-şi făuri destinul, toate acestea au influenţat inevitabil şi gândirea teologică, respectiv modul de raportare la Biblie.

    Admiţând că Iisus a existat, unii s-au întrebat ce anume din relatările Evangheliilor poate fi demn de crezare şi ce nu. Secolele al XIX-lea şi al XX-lea au marcat astfel goana după „Iisus cel istoric”, o căutare himerică de a despărţi adevărul de minciună. Apologetul Francis Schaeffer observa că teologii liberali şi filosofii raţionalişti „au fost prinşi în camera rotundă fără ieşire. Căutarea lui Iisus cel istoric pe care au iniţiat-o era sortită eşecului. Supranaturalul era atât de întreţesut [în Biblie] cu restul, încât, dacă smulgeau tot supranaturalul, nu mai rămânea nimic din Iisus! Dacă îndepărtau tot supranaturalul, nu mai rămânea nici Iisus cel istoric; dacă Îl păstrau pe Iisus cel istoric, rămânea şi supranaturalul.[4]”

    În faţa Bibliei, cititorului contemporan nu îi rămân decât două alternative: să-i recunoască originea divină şi autoritatea implicită sau să le respingă. Unii au dorit să găsească o cale de mijloc, încercând să selecteze ceea ce este credibil în textul biblic de ceea ce este de neacceptat pentru raţiunea umană. Consecinţa a fost o fractură a credinţei. Nu poţi să crezi într-un Dumnezeu omnipotent şi, în acelaşi timp, să spui că legile fizicii L-ar fi împiedicat pe Iisus să meargă pe ape sau să învieze.

Vechea Biblie într-o lume nouă

    Marcus Borg, profesor de religie şi cultură la Universitatea de Stat din Oregon, explică noua interpretare a Bibliei prin prisma evoluţiei societăţii occidentale. Societatea a devenit conştientă de pluralismul religios într-o măsură neatinsă în timpul generaţiilor anterioare. Studiul comparat al religiilor îi determină pe unii să respingă creştinismul interpretării literale a Bibliei pe motiv că ar fi îngust şi retrograd. Noile interpretări sunt influenţate şi de concepţiile actuale despre relativismul culturilor şi contextelor sociale.

    Omul secolului al XXI-lea este conştient de propria efemeritate, tinde să anticipeze că viitoarele generaţii vor crede altfel decât el, că se vor raporta la valori diferite şi, poate, îi vor considera pe cei de azi nişte fundamentalişti de modă veche. Introducerea într-o astfel de perspectivă asupra vieţii îi relativizează Bibliei valoarea şi autoritatea. O astfel de înţelegere a lumii permite însă, de asemenea, ca viitorul să ne surprindă printr-o revenire la concepţii mai ferme şi credinţe mai puternice cu privire la adevăr, viaţă, Biblie.

    Lumea nouă, modernă, preţuieşte cunoaşterea ştiinţifică, experimentul, faptul demonstrabil. Acest gen de cunoaştere tinde să-l facă pe om sceptic faţă de realitatea lumii spirituale, faţă de transcendent şi infinit, faţă de lucrurile care nu pot fi verificate. Fred von Kamecke[5] observa însă că, deşi omul poate descrie anumite acţiuni şi reacţiile pe care acestea le generează, de exemplu faptul că adolescenţii devin agitaţi în prezenţa persoanelor de sex opus sau că părinţii îşi protejează copiii, nu s-ar putea demonstra ştiinţific niciodată că aceste reacţii reprezintă dragoste. Dacă unele realităţi scapă verificării empirice nu înseamnă că ele nu există. Astfel, în contextul în care incertitudinile postmodernismului au acutizat dezinteresul faţă de Biblie, cu afirmaţiile şi revendicările ei absolute, s-ar putea spune că Biblia nu mai este crezută nu din pricina unor argumente temeinice, ci pentru că trăim într-un secol în care îndoiala este credinţa majorităţii.

[2] Ineranţa Bibliei se referă la caracterul ei infailibil.

[3] N. T. Wright, The Last Word, HarperCollins e-books, p. 61

[4] Francis A. Schaeffer, Trilogia, Oradea, Cartea Creştină, 2002, p. 72

[5] Fred von Kamecke, Busted. Exposing Popular Myths about Christianity, Zondervan, 2009, p. 59

Taguri:

biblia, inspiratie,

Recomandăm:

• Biblia care a fost pe Lună e scoasă la licitație
• Mii de Biblii confiscate în Iran
• Teolog de la Harvard: păstrăm mesajul Bibliei, nu poruncile ei
• Dau biblioteca din Bar pe cea din Altar
• Biblia ajunge în ţările unde este interzisă, pe mobil
• Cum s-a schimbat limbajul Bibliei în timp
• Experiment: Îți poți trăi viața după Biblie?