Actualitatea homeschooling în România
Educaţie de Ferid Constandache | decembrie 2009
Cei care cunosc alternativa sunt încă în minoritate. Larga majoritate, prinsă în tăvălugul vieţii cotidiene, prezervă ce a apucat, evitând evaluarea onestă şi din temelii a sistemului de educaţie. Concluziile ar fi oricum incomode. Se optează pentru blazare. Câştigăm timp, dar ei devin perdanţi.
Poate că nu i-am dorit cu adevărat. Poate că prea adesea doar întâmplarea îi face să intre în cronosul vieţii noastre. Refuzăm să ne petrecem timpul cu ei, micii inoportuni. Doar pentru asta au fost inventate creşele, grădiniţele cu program prelungit şi şcolile: să ni-i crească! Plătim pentru asta... Deşi puţin cunoscută şi uzuală în România zilelor noastre, metoda de şcolarizare a copiilor în familie - homeschooling[1] - câştigă progresiv adeziunea a tot mai multe familii interesate de educarea complexă a copiilor lor.
În general, acest tip de educaţie este accesat de rezidenţi români cu dublă cetăţenie, de familii în care unul dintre părinţi are studii universitare sau postuniversitare sau de familiile cu un grad de interes ridicat pentru educarea copiilor lor, dezamăgite de calitatea, eficienţa şi rezultatele sistemului de învăţământ instituţionalizat. De asemenea, educaţia la domiciliu este dorită de părinţii care au devenit îngrijoraţi de viciile care se pot deprinde în anturajul şcolar (fumat, droguri, violenţă, sex etc) şi care au depăşit temerea „nesocializării copiilor prin homeschooling", inoculată de către angajaţi ai sistemului de învăţământ instituţionalizat, hotărâţi să nu-şi piardă pâinea.
HS pleacă de la premisa că rolul părinţilor în educaţie este de o atât de mare importanţă, încât este aproape imposibil să le găseşti un substitut. Părinţii sunt cei care îşi cunosc cel mai bine copiii şi au cea mai mare disponibilitate de a contribui la modelarea lor şi a le asigura o educaţie care nu se rezumă la memorarea şi reproducerea de informaţii/date, ci are în vedere dezvoltarea întregii infrastructuri a acestora: corp, minte, suflet.
HS în Europa. Se poate!
Sunt ţări în Uniunea Europeană unde educaţia la domiciliu este legală: Austria, Finlanda, Ungaria şi Slovenia. În alte ţări, această metodă alternativă de educaţie nu a fost aprobată, dar se practică.
În Spania, Olanda, Cipru sau Germania, guvernele nu au aprobat scoaterea copiilor din sistemul de învăţământ obligatoriu la vârstele cuprinse între 6 şi16 ani. Excepţie face regiunea spaniolă Catalonia, unde, de la începutul anului 2009, se discută posibilitatea legalizării educaţiei la domiciliu, avându-se în vedere că aproximativ 500 de familii practică deja acest sistem pe cont propriu. În situaţia actuală din zonă, chiar dacă părinţii nu sunt împiedicaţi prin lege să aleagă acest sistem de educaţie la distanţă, copiii educaţi astfel nu pot susţine examenul de bacalaureat.
În Austria, părinţii îşi pot educa acasă copiii dacă îi înregistrează la o şcoală locală. În luna mai a fiecărui an, toţi aceşti copii sunt examinaţi, iar dacă nu promovează acest examen, părinţii lor sunt obligaţi să îi reînscrie la şcoală ca să repete anul.
În Franţa, alternativa HS este recunoscută legal, familiile fiind obligate doar să îşi înscrie copiii la două autorităţi: la primărie şi la Inspectoratul Academic. De la vârsta de 8 ani, copiii sunt verificaţi bianual pentru a se putea monitoriza evoluţia lor. Examenele sunt susţinute la limba franceză şi la matematică, scopul lor nefiind acela de a fi comparaţi cu alţi copii de vârste asemănătoare, ci de a se observa dezvoltarea progresivă individuală a acestora pe parcursul anilor.
În Irlanda, Constituţia garantează dreptul la educaţie acasă şi, în anul 2000, s-a aprobat Actul de Educaţie, care - la secţiunea 14 - precizează condiţiile în care se desfăşoară educaţia „în alt loc decât într-o şcoală înregistrată". Actul le cere părinţilor să precizeze care va fi conţinutul educaţional propus pentru copilul lor, materialele didactice folosite şi timpul alocat. Un reprezentant al autorităţilor are sarcina de a inspecta cu regularitate modul în care se desfăşoară activitatea de educare a copiilor şi, în funcţie de concluziile acestuia, părinţilor li se va mai permite sau nu continuarea acestei activităţi.
În Marea Britanie, Elective Home Education normează activitatea educaţională pentru cei care optează pentru educaţia la domiciliu din alte motive decât cele de sănătate sau de carieră (actorie, sport de performanţă etc). Unele surse estimează că în ianuarie 2009, în Marea Britanie, erau aproximativ 55.000 de copii educaţi în afara şcolii[2].
[1] Home schooling este definit ca o formă alternativă de educaţie, în care copiii sunt instruiţi acasă, mai degrabă decât în şcoli publice tradiţionale sau şcoli private. Copiii educaţi acasă sunt instruiţi de părinţi, aparţinători legali sau tutori.
[2] Graeme Paton, Children's Minister: Home education 'may be cover for abuse', www.telegraph.co.uk , 20 ianuarie 2009
Recomandăm:
Adaugă un comentariu
Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.