4 luni, 3 săptămâni şi o înmormântare

    În ultimele decenii[5] , ca urmare a exodului populaţiei către centrele urbane şi ca o consecinţă a creşterii nivelului de educaţie, s-a constatat o scădere a numărului de copii per familie. Femeile din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare se orientează tot mai mult spre o carieră, ceea ce determină o scădere a ratei fertilităţii. Dacă femeile din Asia şi America latină declară că

îşi doresc doi-trei copii, femeile din Europa de Vest nu vor să aducă pe lume mai mult de doi copii, iar în multe cazuri se limitează la unul singur. Deşi, în general, există o preocupare sporită pentru folosirea mijloacelor contraceptive în vederea evitării sarcinilor, din pricina lipsei de educaţie, în unele zone, folosirea mijloacelor contraceptive este scăzută, iar numărul de sarcini nedorite se găseşte încă la cote ridicate. În ţările Europei Răsăritene, rata avorturilor este destul de ridicată, întrucât sunt folosite metodele contraceptive tradiţionale, de multe ori, lipsite de eficienţă.

Sarcină sau viaţă întreruptă?

    Dezbaterile referitoare la viaţa embrionară sunt nesfârşite, medicii, filosofii şi teologii nereuşind să ajungă la un consens în această privinţă. Totuşi chestiunea este foarte importantă, pentru că, în funcţie de răspunsul dat, este determinat momentul în care este legal sau moral să se facă o întrerupere de sarcină[6] .

    Nu pot exista argumente convingătoare, biblice, teologice, fiziologice, medicale sau de oricare altă natură, care să susţină punctul de vedere că viaţa umană ar începe doar la un anume moment, ales convenţional, în perioada celor 9 luni dintre concepţie şi naştere. Pentru o perspectivă creştină asupra subiectului, sunt relevante textele din Sfânta Scriptură în care se vorbeşte despre planurile pe care Dumnezeu le are pentru viaţa omului chiar înainte de naşterea lui: „Înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor" (Ieremia 1:5; se poate citi şi Psalmul 139:13,15,16).

    Se ştie că embriogeneza se termină către sfârşitul celor 10 sau 12 săptămâni de viaţă intrauterină, când fătul este complet structurat, dar viaţa ca atare începe din momentul în care celula are cariotipul uman complet şi se divide, ea având practic întregul potenţial vital, asemenea unui organism matur. De aceea, stoparea dezvoltării acestui potenţial, fără motive medicale serioase, poate fi considerată o încălcare a legilor civile care apără dreptul omului la viaţă, inclusiv drepturile copilului nenăscut.

Taguri:

avort, fetus, avorton, chiuretaj, fat, embrion

Recomandăm:

• Video: Mărturii din sala de avort
• Ryan Bomberger, bărbatul care știe că nu este copilul tatălui său
• Studentă însărcinată: nu-mi vorbi despre avort!
• 100.000 de manifestanți, împotriva avortului
• Mexic: Viaţa începe în momentul concepţiei
• Rusia pregătește prima lege antiavort după comunism
• Arizona interzice avorturile rasiale