4 luni, 3 săptămâni şi o înmormântare

Revista

< Home

ABONEAZĂ-TE CONCURS PROMO

4 luni, 3 săptămâni şi o înmormântare

Familie de Sorin Săndulache şi Gabriel Işvan | decembrie 2009

Pagina 1 2 3

    În anul 2007, în România s-au înregistrat 150.246 de avorturi, ţara noastră fiind surclasată în topul avorturilor doar de Marea Britanie şi Franţa[1].

 

    Se poate observa însă o îmbunătăţire considerabilă a statisticilor cu privire la avorturile din România, numărul acestora fiind de cinci ori mai mic faţă de anul 1990.

 „Astăzi, ca în orice altă perioadă a istoriei, femeile din orice zonă a lumii aleg uneori să pună capăt, prin avort, sarcinilor nedorite. Ele fac acest pas chiar şi atunci când întreruperea sarcinii este ilegală şi chiar când avortul ar putea să le pună viaţa în pericol". Sursa: Guttmacher Institute, Abortion Worldwide: A Decade of Uneven Progress, p. 9

    Conform unor studii[2] , în primul an după Revoluţie în România se efectuau aproape 1.000.000 de avorturi, pentru ca în 2005 să scadă la circa 163.000. „Între 1989 şi 2000 au fost 11 milioane de avorturi, dar cifrele nu includ întreruperile din clinicile care nu monitorizează fenomenul" - potrivit unor date furnizate de Population Services Romania. Cele peste 11 milioane de avorturi sunt tot atâtea istorii personale dureroase, drame severe, cu sechele semnificative şi suferinţe, care nu pot fi contabilizate în nicio statistică.

Sarcinile nedorite

    Copiii sunt o sursă de bucurie atunci când sunt planificaţi şi doriţi, dar sarcina poate provoca mult stres şi necaz atunci când nu este dorită. De cele mai multe ori, sarcinile nedorite apar din cauza lipsei de educaţie sexuală, când mijloacele contraceptive nu sunt folosite sau administrate corect. Pentru mulţi, soluţia cea mai la îndemână este avortul. Totuşi întreruperea sarcinii poate genera probleme psihologice şi moral-spirituale profunde. În opinia psihologului E. L. Worthington, sarcinile nedorite se împart în două categorii mari: sarcinile care apar prea timpuriu şi cele care apar prea târziu[3] .

 

    Sarcinile intempestive includ sarcinile adolescentelor, sarcinile cuplurilor necăsătorite, sarcinile care apar înainte sau imediat după nuntă, sarcinile în serie (când mama rămâne gravidă imediat după naştere). Sarcinile târzii apar în diverse contexte: în cazurile în care mărimea familiei este suficientă, cuplul având unul, doi sau mai mulţi copii; în cazul unei sarcini neaşteptate sau accidentale; sau cele în preajma menopauzei. Mânia, frustrarea, regretul, confuzia, anxietatea, teama şi depresia sunt sentimentele care însoţesc sarcinile nedorite. În anumite cazuri, pot apărea abuzul de substanţe toxice uzuale sau abuzul de droguri, conflicte între parteneri şi tensiuni familiale.

 

    Mamele singure şi cuplurile sunt afectate în forme diferite de apariţia unei sarcini care nu a fost plănuită. Problemele cărora trebuie să le facă faţă o tânără mamă necăsătorită sunt altele decât frământările unei femei căsătorite, care are deja alţi copii şi care se bucură, în general, de sprijinul familiei. Deseori, în cazul tinerelor necăsătorite nu există susţinere din partea rudelor şi a prietenilor, părinţii, partenerii sexuali şi chiar coreligionarii adoptând atitudini critice, în loc să-şi ofere sprijinul pentru depăşirea situaţiei de criză. În astfel de condiţii, viitoarele mame iau hotărâri pripite, fără să se gândească la posibilele sechele şi traume care le vor afecta pentru tot restul vieţii.

La aproximativ 1.000 de nou-născuţi, 1.200 de sarcini sunt întrerupte, iar aceste date provin doar din clinicile şi spitalele de stat. O bună parte dintre femei preferă să facă avortul la o clinică particulară. 

    Când rezultatul testului de sarcină este pozitiv, tânăra este confruntată cu teama că va fi condamnată de familie şi de societate. Devine confuză şi se panichează. Este frământată de întrebări chinuitoare: Cum va fi afectată viaţa ei de sarcina nedorită? Mai are şansa de a-şi împlini visurile cu privire la finalizarea studiilor şi urmarea unei cariere? Va fi tatăl copilului alături de ea? Vor putea alcătui o familie? Anxietatea, teama de reacţia părinţilor, preocuparea privind bârfele şi modul cum o va judeca societatea, simţământul de vinovăţie, autocondamnarea şi, uneori, mânia şi resentimentele - toate afectează starea psihică a tinerei mame şi o îndepărtează de sursele de susţinere, de grija prenatală de care ar trebui să se bucure.

 

    Conform moralei creştine, relaţiile sexuale sunt îngăduite doar în cadrul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie[4] . Relaţiile sexuale sunt permise doar atunci când un cuplu are maturitatea să îşi asume responsabilitatea pentru consecinţele intimităţii sexuale, inclusiv pentru apariţia unei sarcini. Totuşi, într-o lume în care principiile sunt relative şi în care morala creştină este respinsă pe motiv că este depăşită, tot mai mulţi tineri se lasă prinşi în iureşul pasiunilor de moment, fără să se gândească la toate situaţiile, stările psihice şi fizice dureroase care apar în urma unei sarcini nedorite.

 

[1] La o populaţie de peste 21 de milioane, România înregistra în 2007 un număr de 150.246 de întreruperi de sarcină, în timp ce Marea Britanie, care are o populaţie de peste 60 de milioane, a înregistrat peste 219.000 de avorturi în acelaşi an.

[2] „Evoluţia familiei în Europa anului 2008", Raport al Institutului de Politici Familiale (IPF)

[3] E. L. Worthington, Counseling for Unplanned Pregnancy and Infertility, Word, 1987
[4] Numeroase pasaje din Biblie susţin legalitatea şi moralitatea relaţiilor intime doar în cadrul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie (Exodul 20:14; Romani 1:29; 1Corinteni 5:1; 6:13; 7:2). 

 

Pagina 1 2 3

Share |

Adaugă un comentariu








Semnele timpului îşi rezervă dreptul de a edita sau şterge comentariile care nu
respectă drepturile celorlalţi participanţi la dialog sau bunul simţ.

RSS Newsletter