Revista

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Aproape tot românul știe Rugăciunea Domnească, rugăciunea lui Iisus, învăţat de bunica sau de vreun părinte. Dar puţini știu că aceasta vine ca răspuns la rugămintea ucenicilor adresată lui Iisus de a-i învăţa să se roage.

Pentru claritatea și eficienţa argumentării, vom restrânge definiţia schimbării la acele transformări care afectează obiceiurile de viaţă și de muncă. Obiceiurile stau cel mai des în calea reușitei și a performanţei.

România se află printre ţările europene cu cel mai ridicat consum de alcool pe cap de locuitor, cu echivalentul a 12,3 litri de alcool pur consumaţi anual de fiecare persoană cu vârsta de cel puţin 15 ani, potrivit datelor OCDE pentru anul 2023, faţă de media de 8,5 litri a ţărilor OCDE. O incursiune în...

În România anului 2015, piaţa suplimentelor alimentare se apropia de 500 de milioane de euro. În 2023, a ajuns spre 1,3-1,4 miliarde, adică o medie anuală de 70-80 de euro per locuitor. Tendinţa este similară pe toate continentele, estimându-se că piaţa globală a suplimentelor alimentare va ajunge în 2030 la peste 327 de miliarde de dolari (Grand View Research 2023). Sunt...

Să ajung întâi acolo unde îmi doresc. O să vină apoi și timpul schimbării. Atunci o să fiu mai atent la lucrurile care nu sunt chiar în regulă în viaţa mea. Deocamdată, mai pot aștepta.

De-a lungul secolelor s-au creat tensiuni puternice, dar artificiale, între Evanghelia lui Pavel (clamată în special de Augustin și de mulţi protestanţi) și „legalismul” scriitorilor biblici Iacov, Petru, Iuda etc., cu care s-au apărat, de regulă, teologii catolici și ortodocși. Miza acestor tensiuni este autoritatea poruncilor lui Dumnezeu și, prin urmare, datoria sau obligativitatea ascultării...

În faimosul roman realist Jurnal din anul ciumei, Daniel Defoe îmbină factualul cu imaginarul descriind contextul social cu puţin timp înainte de marea molimă abătută în 1665 peste Londra. Printre reacţiile descrise, două se situează la graniţa dintre religie și conspiraţie.

Dacă ne dorim o relaţie de cuplu care să reziste timpului – și chiar să-și atingă potenţialul –, trebuie să întărim pilonii care fac din ea „un port pe timp de furtună”, nu „doar o altă furtună”.

„Doar puţini sunt aceia care au vederi corecte cu privire la căsătorie.”¹

Prin ferestrele largi ale apartamentului lor, lumina de după-amiază se prelinge lent, cuprinzându-i într-o aură caldă. Andreea răsfoiește broșuri de călătorii, în timp ce gândurile îi zboară la dosarele de la serviciu. Cu fiecare pagină, simte cum pragmatismul ei de avocat se ciocnește de dorinţa de a explora lumea alături de Daniel.

Când spunem „cuplu”, ne gândim la unitate și armonie, la doi oameni care privesc în aceeași direcţie, pregătiţi să înfrunte orice obstacol. Adevărul este că probabil numai în unele filme, cărţi sau, mai nou, pe reţelele de socializare, viaţa de cuplu este o lume perfectă.

Într-un timp caracterizat de neliniști, nesiguranţe și anxietate cvasigeneralizată, manierele în care înţelegem să avem grijă de viaţa noastră emoţională și de sănătatea noastră mintală îmbracă tot mai des forma unor tendinţe care vin și pleacă în valuri, multe luând cu ele banii, timpul și speranţele noastre și lăsându-ne într-o stare cel puţin la fel...

Când studiam opera lui Tudor Arghezi în liceu, am fost profund impresionat de finalul plin de îndrăzneală al poeziei „Cel ce gândește singur”, care încheie volumul Cântare omului (1955):n„E timpul, slugă veche și robul celui rău, /Tu, omule și frate, să-ţi fii stăpânul tău.” Cu mult înainte, în 1871, poetul britanic Algernon Charles Swinburne scrisese...

În 2008, mă aflam la Chișinău, unde facultatea la care sunt angajat dezvolta un program de comunicare și relaţii publice, denumit pretenţios „extensie universitară”.

„Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric și dreptatea Ta în ţara uitării?” (Psalmul 88:12)

Cum recunoaștem încălcarea demnităţii și cum ne afectează ea în viaţa de zi cu zi?

„[N]oi suntem lucrarea Lui și am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).

Deși este mai ușor să simţi decât să recunoști acest lucru, orice creștin știe că rugăciunea zilnică poate deveni o experienţă aridă, bifată din obișnuinţă sau din simţul datoriei.

Mai mult decât o zi a obligaţiilor religioase, sabatul este o expresie a înţelepciunii și a iubirii lui Dumnezeu, care a dorit să-i ofere omului un ritm de viaţă în care relaţia cu El să fie centrală.

Observ adesea că, în faţa deciziilor care ne pot schimba traiectoria vieţii, zăbovim mai mult decât de obicei, suspendaţi între „ce este” și „ce ar putea fi”. Nu de puţine ori ezitarea vine la pachet cu nopţi nedormite, stres acumulat și o neliniște surdă.