Ruşinică!

România liberă a publicat, pe 26 februarie, un articol care a ajuns în topul celor mai citite: „Sexul în Biblie: De la adulter la relaţii homosexuale", semnat de Ioana Mareş care are, de obicei, articole interesante. 

De data aceasta, jurnalista a avut ideea nefericită de a se inspira dintr-un articol la fel de scandalos publicat de Newsweek. Traducerea este stângace şi dovedeşte că autoarea a scris înainte de a înţelege bine despre ce e vorba. O carte de specialitate a lui Jennifer Knust este numită „roman". Aceeaşi Knust este numită „preotul baptist", iar Universitatea din Boston se găseşte în... Anglia. Sursa americană vorbeşte însă despre New England (vechea denumire a estului Americii), nu despre Anglia. Baptiştii nu au preoţi, ci pastori. Dar să n-o blamăm pe autoarea articolului pentru atâta lucru: se întâmplă şi la case mai mari.

Aceste specialităţi jurnalistice sunt numai gardul; înăuntru-i leopardul care, de data aceasta, este o panteră a ateologiei moderne, pe nume Jennifer W. Knust. Articolul împrumută din peroraţiile teolozaurei feministe o seamă de cuvinte şi idei de care lumea nu a avut niciodată nevoie. Întotdeauna, cei care au dorit să-şi facă de cap, jucându-se cu sexul după toate fanteziile lor, au făcut-o indiferent de opinia publică sau de preceptele morale. Astăzi însă, întâlnim un fenomen straniu. Diverse categorii de obsedaţi ai liberalizării sexului s-au specializat în teologia biblică şi îşi propagă aberaţiile acuzând Biblia sau pretinzând acordul Bibliei.

Articolul din Newsweek este şi un mod nevoalat de a face reclamă unor astfel de „opere", precum cartea lui Jennifer Knust, Unprotected Texts: The Bible's Surprising Contradictions About Sex and Desire, sau a lui Michael Coogan, God and Sex: What the Bible Really Says.

Jennifer W. Knust este o tânără universitară (PhD), care predă Noul Testament şi cursuri despre origini creştine la Universitatea Boston din America. Este şi păstoriţă hirotonită în Biserica Baptistă Americană (ABCUSA). Trebuie precizat că există mai multe biserici care se numesc baptiste, dar care, uneori, sunt foarte diferite între ele: în total, 211 confesiuni, cuprinzând circa 100 de milioane de membri pe mapamond. Pentru a simplifica lucrurile, există organizaţii baptiste conservatoare sau chiar ultraconservatoare, în special în statele din Sud („Bible Belt") ale Americii, dar şi în diverse alte locuri, în toată lumea. Alţi baptişti (în special aşa-numiţii Baptişti de Nord) sunt mai seculari, cu o teologie raţionalist-umanistă, permisivă, în special în „mid-vestul" şi nord-estul Americii, formând confesiunea pe care o slujeşte Jennifer Knust.

Este trist că o biserică respectabilă ca nume şi istorie, mergând înapoi până la First Baptist Church of America (1638) şi având astăzi cca 1,4 milioane de membri (dintre care Martin Luther King Jr. şi Tony Campolo sunt printre cei mai cunoscuţi), acceptă astăzi serviciile pastorale ale unei persoane care, în afară de anumite pretenţii culturale, nu are nicio legătură cu creştinismul. Boston University, unde îşi are Knust catedra şi unde își face „cercetările", este o mare universitate privată, la origine fiind cel mai vechi seminar al Bisericii Metodiste Unite (Newbury Biblical Institute, în Vermont, 1843). Astăzi, subliniază că este o universitate „nonsectară", adică, în termeni mai politicoşi, neconfesională.

Michael Coogan este profesor de studii religioase la Colegiul Stonehill din Massachusets (o instituţie catolică privată, fondată de Congregaţia Sfintei Cruci) şi director de publicaţii la Harvard Semitic Museum, specialist în Vechiul Testament, autorul mai multor cărţi teologice şi arheolog în Orientul Apropiat. Evident, Coogan este de aceeaşi factură a-teo-logică. Şi nu este de mirare, deoarece teologia biblică a unor biserici mari şi renumite (vechi-protestante, romano-catolice şi unele neoprotestante) nu este mai mult decât filologie biblică umanistă, în paradigmă istorico-critică predominant distructivă. Asemenea „studii biblice" sunt de regulă mai dăunătoare religiei şi mai inconsecvente decât ateismul pur. Subiectele antibiblice, cu cât mai multe aere freudiene, se vând foarte bine: este faimos codul lui Dan Brown.
Despre reacţiile de opoziţie din partea altor universitari specialişti în studii biblice, autoarea articolului românesc nu ne informează. Dar acestea merită din plin să fie citite cu maximă atenţie.

Taguri:

sex, biblia, perversiuni, homosexualitate, lesbianism,

Recomandăm:

• Teolog de la Harvard: păstrăm mesajul Bibliei, nu poruncile ei
• Lider islamist denunță „pornografia” din Biblie
• Biblia ajunge în ţările unde este interzisă, pe mobil
• Cum s-a schimbat limbajul Bibliei în timp
• E adevărat: Începerea vieții sexuale modifică creierul
• Biblia, sexul şi prejudecăţile
• Reportaj BBC: Cum este să fii asexual?