În România, 5% = o apocalipsă

    De vineri, de când au început să apară primele informații cu privire la decizia Curții Constituționale de a respinge legile austerității, s-a știut și că pasul următor al guvernului va fi unul mai dur decât reducerea veniturilor. Și anume mărirea cotei TVA, care va ajunge la 24%. Cuvântul cheie pentru imaginarea viitorului a fost „apocalipsa".

    Fără niciun dubiu, cuvântul „apocalipsa" a fost pe buzele tuturor: putere, opoziție, sindicate, presă. Astfel, încă de la prima anunțare a scăderilor veniturilor, liderul CNSRL Frăția acuza că lovitura dată sistemului bugetar este „o măsură apocaliptică". Premierul denunța atunci ca „apocaliptică" alternativa, adică măsura de creștere a TVA-ului, lăudând celelalte măsuri propuse. Acum, în urma deciziei CC de respingere a tăierii pensiilor, guvernul afirmă că nu are altă variantă decât să apeleze la ea. În timp ce presa scrie cu litere mari că ne paște „apocalipsa taxelor", ministrul de finanțe speră „să nu ajungem la o apocalipsă". În final, liderul principalului partid de opoziție previzionează ca un „scenariu apocaliptic" viitorul după agenda guvernului.

    Ce este aceea apocalipsa, apocalipsă? Cuvântul din limba greacă are un sens cu totul diferit de cel folosit adesea în vocabularul contemporan. Astfel, apokalupsis înseamnă descoperire - o dezvăluire asemeni dezvelirii unui monument, o dezgolire a unui ceva de învelișul lui, o destăinuire a unui adevăr sau a unor lucruri care acum sunt ascunse ochiului, o manifestare sau apariție a unui ceva/cineva. Niciunul dintre aceste sensuri nu este avut în vedere de proclamatorii apocalipsei din România de azi. Iar explicația nu se datorează politicii contemporane.

    Apocalipsa este, în primul și în primul rând o carte. Atât. Este ultima carte din cuprinsul Scripturii noastre și este un mesaj trimis de Dumnezeu bisericii Sale de pe pământ [americanii o numesc simplu, Revelation]. În timp, conținutul cărții și maniera în care viitorul era descris au dat denumirea unui curent. Cărțile apocaliptice din vechime, din Evul Mediu sau de azi sunt cele ce descriu viitorul, însă cel mai adesea o fac doar prin viziuni înfricoșătoare. În cele din urmă, adică în zilele noastre, cuvântul a devenit sinonim cu sfârșitul lumii, acesta fiind imaginat în cele mai sumbre nuanțe și înfricoșătoare coordonate: dezastre, pericole, pierderi de vieți omenești, conflicte și crize planetare.

    Oricine urmărește un documentar TV despre sfârșitul lumii va regăsi imediat citate ermetice din Apocalipsa puse pe o muzică tensionantă, pe fundaluri negre sau roșii, lecturate cu o voce gravă. Plină de mistere, de scheme întortocheate, de personaje fantastice și semne oculte, Apocalipsa e văzută ca o cutie a Pandorei, pe care mai bine o ții închisă.

    Cu ea închisă, e numai normal să ne temem de apocalipsa taxelor. Pentru că, dacă în accepțiunea contemporană apocalipsa înseamnă sfârșitul lumii, atunci România chiar pare cu un picior în apocalipsă. Și nu pentru că am duce-o greu, ci pentru că e teribil de straniu ca același lucru să fie spus și de guvern, și de opoziție, și de sindicate și de presă. Există riscul de a nu mai crede pe niciunii...

    Eu nu cred că România este în apocalipsa. Vreau să fiu bine înțeles, nu trec zâmbind printre taxe. Dar tare mi-aș dori ca lumea să pună mâna și pe Scriptură. Ca România să fie în Apocalipsa. Să vadă că e o veste bună, că vorbește despre lume în trecut, prezent și viitor. Mai ales viitor. Vă provoc la un pariu pe ultima carte. Din Carte. Și, cu siguranță va fi o... descoperire.

    P.S. Dacă cineva nu mă crede, ar putea face un pas la bibliotecă, spre cartea cea neagră, să o deschidă la ultimele pagini și să citească pentru el ceea ce scrie la capitolul 21, versetul 4.

Taguri:

apocalipsa,

Recomandăm:

• Sfârşitul lumii între psihoză şi necredinţă
• Apocalipsa cu păsări, pești și vite moarte
• 8.000 de participanţi la o conferinţă despre sfârşitul lumii
• Mica Apocalipsă a lui Iisus
• Apocalipsa unuia, afacerea altuia